duminică, 13 noiembrie 2016

Esență de eseu


"Vezi dumneata, în lumea asta binele e limitat. "De ce nu facem lucruri mari?", mă întrebi. Nu facem, pentru că este în firea lucrurilor să nu admită intervenţia binelui decât într-o anumită măsură, calculabilă metafiziceşte sau istoriceşte. Răul este infinit şi orice om poate ajunge până la capătul răului. Dar lumea, omenirea (cum se spune) se împotriveşte oricărui act de Bine care depăşeşte limita dispusă de destin sau de întâmplare.Niciodată n-ai încercat să ajuţi pe un om bolnav? Dă-ţi atunci seama cât de neputincioase sunt eforturile noastre, cât de mult ne depăşeşte suferinţa celuilalt –suferinţa concretă, directă, vie. Împotriva suferinţei nu putem lupta niciodată. Sau, când luptăm, în anumite prilejuri, ceea ce putem aduce noi este o câtime infimă, care are toate calităţile, în afară de aceea a eficacităţii. Pentru că nu este vorba, aici, de a ajuta pe oameni sau de a-i lumina. Nu fac nici un pas mai departe dacă omului care are 20 de lei îi voi da 30, iar omului care a citit o carte îi voi da încă una. Nu înţeleg prin "bine" operă de caritate sau de reformă socială. Binele este cu totul altceva: mântuirea unui om, ajutorul eficace pe care i-l poţi da; să-l împaci cu sufletul lui şi cu lumea din jur, acesta este un act de bine. Or, toate acestea nu se pot face în lume, printre oameni. Le făceau sfinţii, a făcut-o Iisus. Dar noi, cu mijloacele lumeşti, nu le putem face. Pentru că binele este limitat de însăşi firea lucrurilor. Pentru că omul, în însăşi carnea lui, poartă măsura binelui pe care îl poate face şi pe care îl poate suporta."
Mi se pare că foarte mulţi oameni îşi fac despre sinceritate o idee atît de puţin clară, încît ajunge mai degrabă o superstiţie. Se spune: a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a nu măslui nimic, a te deschide de tot. Exact; dar criteriul acestei sincerităţi îl are întotdeauna celălalt, nu tu. Eşti considerat sincer nu "cînd nu ascunzi nimic" celuilalt – ci cînd nu ascunzi ceea ce se aşteaptă de la tine să nu ascunzi. Este paradoxal, dar aşa e; sinceritatea ta se verifică nu prin tine, ci prin celălalt. Eşti sincer numai cînd spui ceea ce vrea şi ceea ce se aşteaptă altul de la tine să spui. Dacă mărturiseşti unei prietene că e frumoasă şi inteligentă, în timp ce ea nu e nici una, nici alta – nu eşti sincer. Dacă îi spui că e urîtă şi foarte puţin deşteaptă, eşti sincer. Dar dacă îi mărturiseşti că toate acestea n-au absolut nici o importanţă, că ai avea alte lucruri de spus (de pildă, că îşi macină timpul într-un mod stupid, că trăieşte o himeră, că îşi închipuie o sumă de lururi care o depărtează de adevăr şi de, hai să spunem, fericire) – atunci nu eşti nici sincer, nici nesincer, eşti nebun. "Sinceritatea" este o voluptate amară pe care o caută fiecare dintre noi; amară pentru că adesea ne face să suferim; şi totuşi o voluptate, pentru că ni se descoperă cele ce voiam să aflăm, şi, mai ales, pentru că ne satisface acea eternă sete de a se vorbi de noi, de a constata că existăm (deoarece atragem atenţia celorlalţi), că nu ne învîrtim într-o lume nefavorabilă (e ciudat cît de mult ne temem de o lume "defavorabilă", de un mediu străin, cu care nu putem comunica, faţă de care nu putem fi "sinceri"); de a ne verifica şi justifica, într-un cuvînt, existenţa. Vrem să fie lumea sinceră cu noi ca să ne asigurăm că nu sîntem singuri. Nimic nu dă mai mult decît sinceritatea acea certitudine că sîntem înconjuraţi de prieteni, de oameni care ne iubesc; că nu sîntem singuri. De aceea, în ceasurile de mare singurătate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, se caută unul pe altul; tocmai pentru a anula acel înspăimîntător sentiment al solitudinii, al izolării definitive. Este şi sinceritatea un aspect al instinctului de conservare, ca atîtea altele.
O prietenie nu se verifică în aşa-numitele "ceasuri grele" ale viţeii. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten în nevoie, a-l încălzi cu mîngîierile tale, a-l încuraja cu "sincerităţile" tale nu înseamnă nimic. Altele sînt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere (care poate fi real şi justificabil, dar poate nu corespunde experienţei destinului celuilalt), a nu-l preţui prin ceea ce îţi convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin. Toate acestea însă nu ţi le cere nimeni, după cum nimeni nu-ţi cerea devărata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreşte el. Nu uitaţi că într-o prietenie nu contează numai ceea ce ia celălalt. Fiecare luăm mai puţin decît ar trebui. Acesta este marele nostru păcat: că nu ni-e sete de mult, că ne mulţumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atîta spaimă de ridicol. Nu numai că nu dăm pe cît ar trebui, dar şi luăm cu mult mai puţin decît ni se oferă... . Mircea Eliade"

duminică, 16 octombrie 2016

"UN BĂRBAT ŞI MAI MULTE FEMEI"

O sedinta la psiholog porneste de la minimum 100 de lei pe ora, insa cu 31,5 lei (cat a fost biletul la teatru), piesa a fost o terapie care a tinut mai bine de o ora. 

O piesa in care uiti de toate!

Am avut placerea s-o vad pe Doamna Paula Chirila si intr-o alta ipostaza. A facut o echipa foarte buna cu actorul George Constantinescu si a reiesit din punctul meu de vedere ca este o mare actrita. 

UN BĂRBAT ŞI MAI MULTE FEMEI de Leonid Zorin
Regia: Bogdan Hușanu

Într-o societate în care bărbaţii încă se mai întreabă "ce-şi doresc femeile", Teatrul de Artă Bucureşti a descoperit secretul eternului feminin: firea permanent schimbătoare a "sexului slab". Gavrunski, personajul masculin, cunoaşte, de-a lungul spectacolului, femeia înger, femeia exaltată, femeia paznic, femeia autoritară, femeia disperată, femeia victimă, femeia romantică – acestea devenind norocul şi ghinionul din viaţa lui. 



Prin urmare iti recomand terapia prin teatru. Nu iti voi divulga mai multe, insa daca vrei sa razi copios iti recomand piesa. 

Sa nu uitam, totodata, merg la teatru incurajam artistii si cultura in aceasta tara. Tara care se afla intr-o pana de modele sanatoase si de sens.

Ma inclin, 

Catalin Movileanu

luni, 10 octombrie 2016

Dezvoltare Personală ON-LINE



Adesea uităm că cele mai mari probleme ale noastre nu pot fi rezolvate din exterior sau de la sine. Găsirea unui scop în viață, alegerea unui job care să ne împlinească, luarea deciziilor în viața personală și în afaceri sunt probleme pe care doar noi le putem solutiona.
cabinet-de-psihologie-si-dezvoltare-personala
Așa am conceput un curs interactiv în care este posibil să descoperi noi puncte de vedere care să-ți largească orizontul de cunoaștere și odată cu asta să gasești răspunsurile mult căutate.
Totul din fața unui computer, oriunde te-ai afla.
Metode de training folosite?
Brainstorming, teste, teorie și relaționare, exerciții și studii de caz.
Durată?
2-4h
Investiție?
80 de lei pentru participanții din România sau 20 de euro pentru participanții de peste hotare. Plata se face în avans.
Unde?
Într-o videoconferință cu 1-5 participanți (poți alege să nu te vezi).
Pentru mai multe informații şi înscrieri:
educatie@email.com
ATENȚIE!
Vă rugăm să vă înscrieți la vreun curs/atelier doar dacă sunteți 100% siguri că veți participa deoarece pentru fiecare persoană înscrisă există anumite costuri financiare și de timp, toate pentru o bună calitate a cursului/atelierului.

miercuri, 10 februarie 2016

"n-am timp"

____________________________________________________________
Odata cineva mergea prin padure si vede un taietor de lemne care se muncea din greu sa doboare un copac urias.- „Ce faci, om bun?”- „Tai copaci”.- „Pari istovit. De mult lucrezi asa?”- „De ceva vreme. E munca multa, nu gluma!”- „Poate ar fi bine sa te opresti sa iti ascuti ferastraul”- „Nu am timp. Trebuie sa termin mai repede!”
____________________________________________________________

Cam asa se intampla si in cazul dezvoltarii personale. Observ tot mai des ca oamenii nu au timp pentru chestiuni care ii dezvolta si i-ar face mai buni. Pentru activitati care ar aduce plusvaloare vietii lor. Gasind raspunsuri si cunoscandu-te mai bine, viata ta devine mai armonioasa. Intelegand ce se intampla cu tine si cu cei din jur, functionezi mai bine. Esti mai fericit! Nu cu totii avem in comun dorinta de-a fi fericiti?
A trecut o luna de la inceputul anului. Se spune ca de multe ori oamenii uita de obiectivele lor dupa 30 de zile. Mai stii ce ti-ai propus anul acesta? Sigur ca stii, ce intrebare. Eu ti-as propune sa ascuti fierastraul.
____________________________________________________________

La un moment dat omul nostru vazand ca n-are spor s-a hotarat sa mearga totusi sa isi ascuta fierastraul. Si a mers la magazinul de fierastraie, doar ca acolo vanzatorul i-a spus ca daca vrea sa aiba si mai mult spor, sa nu il mai ascuta, ci sa isi ia o drujba.
- E ceva nou, costa mai mult, dar timpul in care ajungi la rezultate  e mult, mult mai mic.
Si taietorul de lemne, convins , a luat drujba si a plecat repede sa termine ce avea de facut in padure. La numai doua zile insa se intoarse la magazin. Era transpirat, nervos, frustrat:
– Mi-ai promis ca o sa pot taia mai multi copaci si mult mai repede. Tai de doua zile cu drujba asta si inca n-am reusit sa dobor nici macar un copac.
Omul de la magazinul de fierastraie lua drujba, se uita la ea, se uita la lant si nu vazu nimic defect. Trase de snurul de pornire si drujba:  “B-b-b-b-r-r-r-r-r-r-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-m-m-m-m-m-m!” scoase ceva fum si porni.
La care taietorul:
– Dar ce-i cu zgomotul asta?
____________________________________________________________

Si uite de la bancul asta am tras eu concluzia – pentru abilitati noi e nevoie de cunostinte noi. E nevoie de o practica noua.  Si s-ar putea sa fie nevoie de un model nou care sa te ajute sa asimilezi mai repede exact ceea ca vrei sa inveti. Fara deranj nu se poate realiza nimic!
Poate ar fi timpul sa iti iei cateva momente de pauza si sa reevaluezi situatia. Unde esti? Si unde vrei sa ajungi?
Si mai important – ceea ce faci te duce la ceea ce iti doresti? ce obiceiuri noi ar trebui sa adopti ca sa ajungi mai repede acolo unde iti doresti?
Chiar asa: ce abilitati noi trebuie sa iti dezvolti? Eu acum invat sa dau mai departe. Sa dau mai departe ce am invatat si sa nu treaca o zi fara sa aleg sa devin mai bun.
Pentru inceput:


- Ascute fierastraul! Re-evalueaza-ti obiectivele si rezerva-ti timp sa vezi din nou unde esti si unde vrei sa ajungi.
Si pe urma urmeaza intrebarile:
– Esti tot pe drumul care te duce la indeplinirea obiectivelor tale?
– Ce abilitati noi ar trebui sa iti dezvolti?
– Ce exercitiu nou in comportamentul tau este necesar?
- Cine are deja abilitatile astea si cum ai putea sa inveti de la el?
- Cum ai putea sa modelezi la tine, ce gandeste si ce face?
- Care e primul lucru pe care e necesar sa il faci ACUM ca sa iti creezi abilitatea respectiva?
Alege sa devii mai bun!



luni, 14 decembrie 2015

Materialismul - Alege sa devii mai bun~

Am decis sa scriu aceasta postare dupa ce am realizat ca unii oameni au o rezistenta in ceea ce priveste sa plateasca pentru ceva ce nu este palpabil material (obiect).
Am cunoscut persoane care nu functionau si care cheltuiau sume mari de bani pentru un moment de bucurie. Daca am lua ca exemplu Shoppingul, o pseudoterapie, care s-a propagat pentru ca aduce un moment de bucurie. Este o terapie falsa pentru ca nu rezolva cauza, iar efectul tine foarte putin. Ganditi-va ca sunt persoane care nu folosesc niciodata acele produse.
Orice probleme am avea, o rezolvare trainica porneste de la cauzele ei; pentru ca intotdeauna un efect are cel putin o cauza!

Insa unii dintre cei care nu functioneaza, nici nu iau in calcul sa apeleze la un specialist sau sa isi doreasca cu adevarat sa isi rezolve problemele. Un specialist nu ofera nimic palpabil (cum se intampla cazul shoppingului), dupa spusele unor, ofera doar vorbe. Totodata cea mai buna investitie este cea care este facuta pentru a avea o viata linistita si fericita (in majoritatea timpului). Pe de alta parte, este impetuos necesar ca persoana care nu functioneaza sa apeleze la un specialist si sa-si doreasca sa fie mai bine! Insa si aici ne lovim cu o problema sociala, in inconstientul colectiv, cei care apeleaza la un psiholog/psihoterapeut inseamna ca este "nebun". "Ce-o sa spuna lumea cand aude ca merg la psiholog?" Desi, si preotii sunt un fel de psihologi, insa cu o abordare diferita!
Noi oamenii simtim sa vorbim despre problemele noastre si asta inseamna o eliberare. Asa au aparut duhovnicii si spovedania etc..
Uitam ca suntem oameni si ca oricare dintre noi poate avea momente de ratacire si probleme. Oricui, i se poate intampla orice, oricand!

Acum inmultim cele mai de sus, la nivel de masa. Putem sa presupunem ca materialismul, focalizarea pe acumulare, consumerismul este un efect al unor oameni care sunt nefericiti si au falsa impresie ca aceasta este solutia. Pana si dependenta de munca, este o terapie. Cu cat mai multa munca cu atat mai putin timp de gandire la realitatea cruda.
Munca are mai multe beneficii decat financiare (dar asta intr-o postare ulterioara) insa nu la extreme.

Deci, putem considera ca cele mai bune investitii sunt in propria persoana. Educatia nu este un obiect, insa ea face diferenta intre indivizii unei societatii - luminand minti.

Increderea oamenilor este pusa la incercare de tot felul de persoane mai putin bineintentionate. Am devenit din ce in ce mai circumspecti pentru ca unii au profitat de emotiile umane pentru a se imbogati. De aceea ne este din ce in ce mai greu sa ne acordam increderea si ajutorul nostru. La fel este si in lumea specialistilor despre suflet:

Deci un psiholog, consilier psihologic, psihoterapeut sau psihiatru, are aceasta titulatura dupa ani de studiu, dezvoltare si investitie. Cineva intr-o noapte s-a gandit ca este mai destept si printr-un curs de cateva zile poate castiga mai mult decat cineva pregatit in ani.
Asa a aparut coaching-ul si meseria de coach. Niste escroci (dupa parerea mea), care prin pretul ridicat perceput, conving ca "antrenamentele" lor sunt ceva de vis!

Un pret, are o intreaga psihologie in spatele lui, de aceea il face important. Cei care nu isi respecta munca si din considerente de supravietuire, practica un pret mic, se autosaboteaza. Inconstient, noi atribuim o calitate ridicata unui pret ridicat. De cele mai multe ori asa este, insa nu intotdeauna. Aici este o intreaga discutie... Cand vorim despre produse, acesta este stabilit in mare in functie de cerere si oferta, insa cand vine vorba de servicii, sunt mai multe aspecte. Aspecte care nu intotdeauna sunt sincere si care coincide cu realitatea. Pretul ne motiveaza!

 Din exercitiul supravietuirii s-a trecut la goana neintrerupta dupa acumulare. Aceasta acumulare are in spate o manipulare (persoana de succes) si umplerea golurilor sufletesti. Insa aici este un cerc vicios, am ca scop sa fac bani pentru a fi fericit, insa nu mai am timp sa ma ocup de propria persoana si dezvoltarea ei pentru a intelege ca fericirea este in interiorul fiecaruia dintre noi. S-a demonstrat ca succesul si bogatia nu te face mai implinit!

Va recomand sa va opriti un moment din tot ceea ce faceti si sa va adresati niste intrebari (eventual in scris):

-Cine sunt eu?
-Ce lucruri diferite imi doresc sa fac?
-La ce sunt bun?
-Ce conteaza pentru mine in viata?
-Ce valori am?
-Care-i scopul meu in viata?
-Ce imi doresc sa realizez?
-De ce simt ceea ce simt?
-Ce anume iti aduce bucurie?
-Ce anume te-ar face pe tine sa te simti bogat?
-Care este cel mai bun lucru care ti s-a intamplat luna trecuta?
-Ce anume ar da sens in viata ta?

"Am spus adesea ca imi doresc ca oamenii sa poata sa isi realizeze toate visurile, imi doresc sa fie bogati, sa fie faimosi ca sa poate vedea ca nu acolo isi vor gasi implinirea. Ca multi dintre voi, eram preocupat sa ma duc in lume si sa fac ceva mai mare, mai maret decat mine. Pana cand cineva mai inteligent decat mine m-a facut sa realizez ca nu este nimic mai mare decat mine insumi."

Jim Carrey



joi, 10 decembrie 2015

Valorile - Alege sa devii mai bun~

Daca intrebi pe cineva "cine este el", il blochezi. Desi este vorba exclusiv despre el. Cine ar putea sa stie mai bine ca el, "cine este"? Totusi intampinam o problema cand suntem intrebati "Cine suntem?".
Cei care se blocheaza pentru cateva momente, incep sa iti spuna despre profesia lor sau ce hobby-uri au. Asta oare ne defineste cu adevarat?

Oare ce inseamna cu adevarat sa aflam cine suntem? Ce ne defineste? Care este scopul nostru?

Sunt de parere ca valorile ne definesc. Viata cruda si instinctul de supravietuire, uneori ne fac sa uitam de aceste valori, ca intr-un final doar ele sa conteze!

Atunci cand ai principii si valori sanatoase, viata este mult mai usoara pentru ca ele te scot din incertitudinea cotidiana. Orice situatie ai intampina, tu stii ce alegere sa faci! Cu cat valorile si principiile tale sunt bine inradacinate, cu atat tentatia este mai slaba.

Nu stiu cat timp alocam in viata unor chestiuni atat de importante, care ne definesc viata. Suntem prea ocupati sa ne ocupam de ceea ce este important.
La final de an, ne uitam in urma si evaluam realizarile. In acest final de an, ar trebui sa aruncam o privire si asupra valorilor personale pe care le avem. Sa alocam putin timp pentru o introspectie sincera.
____________________________________________________________________________
Cat rau fac animalele oamenilor si naturii si cat de mult rau fac oamenii animalelor si naturii?

Vom fi cu adevarat evoluati cand nu vom mai construi gradini zoologice pentru amuzamentul nostu in detrimentul suferintei animalelor.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom privi planeta ca pe casa noastra, de care trebuie sa avem grija pentru mostenitorii nostri.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom trata orice seaman ca pe cineva drag al nostru.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom inceta sa ne autovalorizam cu lucruri materiale.

Iar exemplele pot continua...
____________________________________________________________________________
Ce sunt valorile personale?

 Valorile personale sunt un instrument puternic ce iti influenteaza viata fara sa stii daca nu esti constient ca ele exista si daca nu stii care sunt prioritare pentru tine. Ele sunt standardele pe care si le defineste fiecare pentru a trai conform lor si influenteaza adesea atitudinea si comportamentul nostru. Ele sunt cele care ne influenteaza deciziile de viata. Si tot ele ne contureaza unicitatea si ne definesc autenticitatea.

 Ce trebuie sa stii despre valorile personale
 Caracteristica cea mai importanta a valorilor personale este „relevanta” Valorile personale sunt acele standarde pe care ti le definesti pentru a trai conform lor. Acest proces de definire si redefinire este unul continuu si este influentat de mediul extern. Modul in care fiecare isi defineste valorile personale este unul propriu. De exemplu: pentru o persoana „sa nu furi” poate fi o valoare prioritara pe cand pentru altcineva aceasta este una dintre cele 10 porunci crestine (de neincalcat), iar pentru altcineva este ceva firesc pentru a putea „trai intr-o societate evoluata”. Daca cei din grupul meu fura iar eu imi doresc sa nu fur si aceasta este valoarea mea prioritara, voi incerca sa nu o incalc si sa evoluez astfel, sa traiesc dupa alte standarde decat grupul meu. Daca cei din jurul meu nu fura si acest lucru este de neconceput in cercul meu de cunoscuti, voi avea o alta valoare prioritara pentru ca acest „standard” este deja ceva firesc. Cu alte cuvinte o valoare este o valoare personala (un standard de viata pentru mine) doar in conditiile in care este relevanta pentru mine.

Cum functioneaza valorile personale? 

In trecut nu s-a acordat prea multa atentie valorilor, dar la inceputul anilor 1990 cercetatorii au decis sa le studieze mai mult pentru a le intelege. Unii dintre ei au facut liste de sute de valori care mai de care mai interesante (totul la nivel teoretic), dar au fost si cativa care au dorit sa afle cum functioneaza (in practica) pentru fiecare persoana, pentru a putea crea instrumente care sa ne ajute sa ni le identificam mai usor. In 1992 un cercetator a facut un inventar al valorilor pentru a le identifica pe cele care apar in mod repetat si mai mult le-au impartit in doua categorii: „valori vecine” si „valori opuse". Este foarte probabil ca o persoana pentru care conteaza mult „libertatea” sa conteze si „vecina” sa „curiozitatea” sau „creativitatea” si mai putin probabil sa conteze o valoare „opusa” precum „respectul pentru traditie”. Asadar e probabil sa avem mai multe valori din aceeasi categorie „la pachet” si mai putin probabil sa ne identificam cu „antonimele” lor.

Desi valorile personale sunt subiective, ele sunt influentate de mediul exterior: de media, de oamenii model care apar des la televizor, de reactia celor din jurul nostru la un anumit comportament. De exemplu: cand un profesor iti da nota 5 cand tu erai de 8 (comportament), cu convingerea ca asa te motiveaza sa inveti mai mult, te poate face sa crezi ca oricat ai invata nu vei obtine niciodata o nota buna, poate chiar te face sa crezi ca esti incapabil si iti scade increderea in tine (atitudine). O persoana care nu este increzatoare in propriile forte este mai probabil sa nu aiba o directie clara in viata (valoare). Valorile ne pot face sa avem prejudecati. De exemplu: daca pentru tine „sentimentul de apartenenta la un grup” este o valoare importanta, e posibil sa nu ai prea multa ingaduinta pentru o persoana care apreciaza „solitudinea” si sa pui etichete imaginare dar grele pe fruntea persoanei respective (ex. „e un ciudat”).

Valorile apar, dispar, comportamentele care le reflecta se transforma 

Valorile personale se contureaza in copilarie, de la o varsta foarte frageda. Parintii (ne place sau nu) sunt cei care contribuie la construirea primului set de valori, in copilaria noastra. De exemplu: in familia mea, politetea era foarte importanta. De mica am invatat sa spun „multumesc” si continui sa fac asta si acum. E atat de „parte din mine” incat uneori cand ma lovesc de un scaun, din reflex spun „pardon”. De asemenea pentru mine un „multumesc” inseamna foarte mult. Tu cand ai spus „multumesc” ultima data? Unele valori dobandite in copilarie nu se pastreaza. De exemplu: de la o varsta incolo „obedienta” (sau a asculta de parinti) poate parea ca ne impiedica sa crestem, sa ne dezvoltam asa cum ne dorim, sta in calea curiozitatii si setei de cunoastere, drept pentru care o stergem de pe lista si raspundem cu „nu vreau” la cerintele parintilor nostri. Valorile se transforma o data ce inaintam in varsta. Adolescenta este o perioada foarte importanta din viata, cand afli cine esti si definesti cine vrei sa fii – e ca o calatorie cu trenul pe care ai inceput-o din dorinta de a „creste mai repede” si care se incheie unde si cand decizi tu...doar ca trebuie sa decizi, adica sa alegi si asta uneori e cam greu. De exemplu: intotdeauna in familia mea s-a optat pentru „sinceritate in orice situatie”. Ai mei ma iertau cand ajungeam acasa mai tarziu decat trebuia daca spuneam sincer unde am fost si cu cine ca sa poata analiza gravitatea situatiei. Cultivata de la o varsta frageda „sinceritatea” a atins cote „extreme” chiar din liceu cand la unele materii intrebam „de ce sa invat teoria care oricum exista in carte si oricum o voi uita” si eram imediat catalogata drept „impertinenta”. Pana acum cativa ani reuseam adesea sa imi ranesc prietenii cu sinceritatea mea: „daca vrei sa iesi din situatia asta trebuie sa te schimbi” – cui ii place sa auda asa ceva? Desi valoarea aceasta este in continuare importanta pentru mine, am reusit sa imi dezvolt abilitatile de comunicare astfel incat sa fiu sincera fara a rani.

Cultivarea valorilor personale la nivel de institutie, companie, tara 

La fel cum familia cultiva un set de valori si scoala (spatiul, profesorii si orele de curs) poate cultiva valori. De exemplu o ora deschisa in care elevul este incurajat sa isi exprime parerea si sa lucreze in echipa cultiva valori precum „deschidere”, „non-conformism”, „creativitate” si „incredere in sine”. O ora in care elevul este incurajat sa asculte si sa pastreze ordinea si linistea cultiva valori precum „traditionalism”, „securitate”, „autoritate”, „conformitate”. Daca valorile tale nu coincid cu cele cultivate de scoala la care inveti, pentru a echilibra balanta, te poti implica in afara programului scolar, in activitati extracurriculare. De asemenea, la viitorul tau loc de munca te poti identifica sau nu cu valorile companiei, cu valorile cultivate de mediul din companie. Si la nivel de tara se pot identifica si cultiva anumite valori in functie de oamenii-model mediatizati si de legile statului. De exemplu: o lege sociala ce acorda o sustinere financiara motivanta tinerelor mame, va cultiva valori precum „familia” si va incuraja cresterea natalitatii. Mediatizarea preocuparii pentru aspectul fizic va cultiva valori precum „imaginea” ce poate genera probleme de alimentatie incorecta din dorinta de conformare aceasta valoare sociala mediatizata. La randul lor valorile personale, prin atitudini si comportamente, pot influenta, de exemplu adoptarea unei legi.
Sursa: www.scoaladevalori.ro






vineri, 4 decembrie 2015

Naivitate pe facebook.

Vad tot felul de mesaje manipulatoare si vorbe de duh pe facebook, care dau bine, insa realitatea le cam bate la fund. Multe dintre ele sunt promovate desi nu sunt scrise corect, iar altele sunt motivante, le citim, dam like si poate si share si ne continuam viata in acelasi stil.

Insa ce ma intriga, este cand vad mii de oameni care in speranta ca pot castiga ceva (de cele mai multe ori, un telefon) "participa" la acel concurs.
Unii ar da vina pe saracie, altii spun ca psihologic ne place sa castigam ceva, orice!

De fapt, dupa pare mea, este putin din toate. Dar sunt de parere ca saracia nu este un element favorizant, ci de fapt au succes aceste "concursuri" pentru ca sunt ajutate de naivitate. Poti fi sarac si banuitor!

Am vazut sute de astfel de concursuri. De fiecare data este vorba de acelasi mecanism de manipulare:  1. O vedeta (Andra, Maruta, Connect-R etc.) cu o ocazie speciala sau care doreste sa-si fidelizeze fanii, organizeaza un concurs cu un premiu pe care l-ar putea folosi oricine sau care ar fi la randul sau un cadou perfect (un telefon mobil de ultima generatie) si al carui valoare nu este de neglijat.

2. O companie promoveaza un produs sau doreste sa-si faca reclama printr-un concurs (masini, smartphone-uri etc.).

Toate aceste concursuri au ca regulament aceleasi conditii, si anume ca fiecare participant sa parcurga pasi  de promovare a concursului: Like, Comm, Share. In ceea ce priveste conditia de a adauga un comentariu anume, face parte din ritualul ca acel concurs sa para veridic; la fel si detalii despre data la care se face extragere si prin ce metode se alege si declara castigatorul/castigatorii.

Aceste concursuri nu sunt nascocite de romani, ele au fost copiate, bineinteles!

Insa ce convinge cel mai bine, este faptul ca pe participanti nu ii costa nimic (aparent).
"Ce daca o fi teapa, nu ma costa nimic!"
 Trebuie doar sa urmeze pasii si s-au inscris. Iar anunturile contin fotografii convingatoare (ca in imaginea de mai sus): se arata premiile, vedeta tine premiul in mana, premiile sunt impreuna cu chitante doveditoare de achizitie sau au funde de cadou.

Din pacate, cei bineintentionati, cei care organizeaza concursuri pe bune, au parte de mai putina incredere din cauza acestor concursuri fake. Asa cum se intampla cam despre orice. Oamenii care chiar au nevoie de ajutor, nu mai sunt credibili din cauza unora care au profitat de pe urma emotiei umane.

Insa de ce cineva ar organiza un concurs si ce ar avea de castigat?

Pai aceste concursuri nu sunt organizate doar pentru a se bucura de atentie, ci sunt afaceri in toata regula. In primul rand nu sunt profile reale. Impostorii se folosesc de imaginea vedetelor in cauza. Imaginile postate de cele mai multe ori sunt copiate de pe net sau chiar de pe paginile vedetelor, insa cu un alt mesaj.
Ceea ce pare a fi gratis pentru cineva, inseamna un capital pentru altcineva. Acest capital este LIKE-ul (sau orice inseamna un capital pe canalele virtuale - youtube etc.).
Pentru unii un concurs ar costa mai putin decat daca ar plati facebook-ul pentru acea reclama, insa acestia sunt cei bineintentionati. In cazul celor care organizeaza un concurs fake, are ca scop sa stranga cat mai multe like-uri etc.. Cu cat se strang mai multe like-uri, cu atat pagina aceea valoareaza mai mult. De aceea trebuie sa fie cat mai promovat concursul de fiecare participant.
Intr-un final, pagina se vinde, se modifica numele, se sterge continutul de pana atunci, dar like-urile raman. Like-uri care aduc o imagine de seriozitate si de notoritate si cel mai important, mesajele postate ajung instat la cat mai multi oameni.

In concluzie, ce-i gratis ar putea costa mai mult!




vineri, 6 noiembrie 2015

O lectie de viata

Dragilor,

 Astazi se implineste o saptamana de la nefericitul eveniment. Desi nu am fost implicat in vreun fel si nici vreun cunoscut de-al meu, am constientizat ca i se poate intampla oricui.
Am realizat in acest week-end trist ca suntem atat de vulnerabili si ca nu suntem atat de puternici pe cat ne credem.

Am trecut in revista zecile de cluburi in care am fost in mai multe randuri si am realizat ca am avut noroc. Am avut noroc ca sunt astazi sanatos. Si pot sa atribui acest noroc pe mai multe planuri, nu doar in ceea ce priveste noptile pierdut in cluburi.

Am plans mult, m-am identificat cu cei carbonizati. "Mie nu mi se intampla!" si "Merge si asa!" sunt concepte pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le daramam si ceea ce alegem sa facem, sa facem bine!

La inceput nu am stiut despre ce e vorba. O cunostinta imi spune la telefon ca au ars niste satanisti, nu am luat nicio atitudine pentru ca nu stiam despre ce era vorba. Dupa aceea am inceput sa vad filmulete pe facebook si tv. Nu auzisem de acest club si nici de formatia in cauza. Nu sunt un fan al rock-ului, insa ei chiar sunau bine! Din curiozitate am cautat pe google maps sa vad unde A FOST acest club, cand colo, primele doua poze erau cu oameni suprapusi carbonizati. Atunci a inceput declicul tristetii pe care am simtit-o in ziele ce au urmat.

Am inceput sa imi dau seama de gravitatea si de durerea prin care au trecut. Toti oamenii care au participat in vreun fel la aceasta tragedie, raman marcati. Odata m-am ars superficial pe antebrat incercand sa scot o tava din cuptor. A durut groaznic si a tinut trei saptamani, dapai cand esti ars 50% din suprafata corpului si hainele s-au facut una cu pielea. Cumplit!

De aceea trebuie fiecare dintre cei implicati sa isi caute puterea de a trece peste in fortele proprii. Si sa fie sustinuti neconditionati de cei dragi. IUBIREA este cea care ne vindeca de ORICE!
Viata nu va mai fi la fel pentru niciunul dintre cei care au participat sau au fost implicati. Tragediile de acest fel ne arata ca fiecare clipa traita este importanta. Ne arata cat de important este sa fim sanatosi si cat de insignifiante sunt lucrurile materiale in astfel de catastofe.

Cat a contat fiecare secunda pentru cei care erau prinsi in clubul ce ardea si cum pierdem ani din viata noastra gandindu-ne la ce nu avem. Am realizat ca in cazul unei catastrofe, diferenta dintre viata si moarte o face de la ce ai mancat la pranz, pana la cat de repede iti dai seama de ce se intampla si care sunt urmarile, pana la conditia fizica si cu ce esti imbracat.

Am vazut imagini si poze cu cei care au fost prezenti acolo, erau oameni normali, oameni de calitate. Nici vorba de satanisti. Am inteles ca s-a creat aceasta imagine despre acel club pentru ca au avut loc si evenimente mai putin ortodoxe. Insa lumea vorbeste, vorbeste mult si mesajul se distorsioneaza si se indeparteaza de adevar. Eu unul am vazut oameni minunati, oameni buni, oameni frumosi.

Oare un satanist isi risca viata sa ii salveze pe altii? Doar asta arata ce oameni de calitate. Oameni de care aceasta tara are nevoie. Oameni de care eu am nevoie sa fiu inconjurat!

Din pacate toate lucrurile bune cer sacrificii. A fost nevoie de o tragedie pentru a ne mobiliza si a ne spune OFurile fata de tot ceea ce se intampla in aceasta tara.

In urma unui eveniment creat pe facebook am ajuns intr-o piata cu cateva sute de persoane care s-a trasformat in zeci de mii. Mi-a placut. Civilizat, nu am auzit o injuratura si cu o majoritate de oameni de calitate din diverse domenii: artisti, ziaristi, corporatisti etc.. Ma bucuram sa constat ca exista astfel de oameni. Oameni care in alte conditii stau ascunsi, in aturajele lor, de mizerie. Aplaudau fiecare pompier care le iesea in cale. Am auzit diverse povesti de viata si fiecare cu OFul lui despre Romania. Cei care au fost prinsi in trafic, aratau empatie cu noi cei care defilam. Mai erau unii instigatori care spuneau chestii despre jandarmi si nu intelegeam de ce, pentru ca ei isi faceau doar treaba (jandarmi care plangeau in timp ce scoteau victime din club). Dupa aceea il vedeam pe capul instigatorilor vorbind cu un tip de la Jandarmerie pe care scria DIALOG. Dupa care altul din grupul de instigatori, ma sfatuia sa incepem sa impingem si sa le spun si celor din spate.

Si uite asa a urmat si o a doua seara in piata si o a treia seara...

Oamenii sunt diferiti si usor de influentat. Fiecare om este unic si deci are credintele proprii. Este de bun simt sa respecti fiecare credinta. Insa unele afirmatii (cred ca multe in goana dupa atentie sau dorinta de putere) sunt paranoice. Ex.: Ca serviciile au lucrat la aceasta tragedie ca sa deturneze puterea si cate si mai cate.

De cand am constientizat cat de important este sa ai principii sanatoase si sa fii o persoana integra, am tot incercat sa conving cu argumente, ca onestitatea este cea mai dreapta cale. Fiecare dintre noi construim aceasta societate. Avem puterea exceptionala de a alege sa nu incurajam ceea ce nu ne place in aceasta tara, fiecare dintre noi! Alege statutul de om corect si nu te vei compromite niciodata.

Acum este momentul cand multi simt ca ar avea o sansa sa puna mana pe putere. Persoane care in alte conditii nu ar fi avut nicio sansa. Trebuie sa le aratam ca ne dorim un alt sistem de valori. Avem o tara cu oameni destepti si cu tineri sclipitori, insa nu este de ajuns.
Am constientizat in urma cursurilor pe care le tin, ca problemele apar de la fuga de responsabilitate. Asta se intampla si cu clasa politica, doresc sa aleaga doar beneficiile si cand o dau de gard, spun ca sunt acoperiti de hartii. Nu au decenta sa isi asume greseala! De aceea avem nevoie de oameni responsabili, nu doar de oameni destepti. Fara sa ne asumam, de teama sa nu gresim, nu avem cum sa evoluam!

Doamne-Ajuta!