Investitia in propria persoana!

 O investitie in propria persoana este cumulativa si intotdeauna isi va justifica efortul, neintarziind sa-si arate roadele.


Mi s-a spus ca scriu prea mult si cititorul nu are rabdare sa citeasca post-ul pana la final. Va dati seama cat de interesant este.


In viata chiar daca esti un simplu muncitor sau un om de afaceri, te gandesti in ce sa mai investesti sa castigi mai multi bani sau sa iti creasca valoarea. Valoarea care am mentionat-o in post-urile trecute. 


De-a lungul timpului s-a mers pe aparente, oamenii isi fac o prima impresie care rezista mai mult in timp ca ulterioarele. Stiti cum se spune prima impresie conteaza cel mai mult. Imaginea de sine joaca un rol important aici, pentru ca ea transmite energetic si o posibila parere a celorlalti. Nu mai vorbim daca ea este scazuta ce roade culegem, niste roade nu prea benefice. Lipsa de incredere in sine ne face sa nu prea putem sa ne spunem punctul de vedere si deci nici nu prea ajungem sa fim remarcati, lipsa de incredere care are o stransa legatura cu imaginea de sine ne face sa fim stersi, fara suflare. Aceasta chestiune nu inseamna ca cei care nu au incredere in sine, nu sunt valorosi sau nu au calitati. Cei cu o imagine de sine scazuta au teama sa aibe initiativa, pentru ca isi spun fara sa incerce catusi de putin ca vor esua, ca li se va rade in nas, ca se vor face de cacao. Deja la acest nivel s-a intrat intr-un cerc vicios. In care este greu sa-si recapete incredere in sine, sa faca o impresie buna. Pentru ca dupa cum stiti, o lipsa de incredere in sine(o imagine de sine scazuta) nu v-a face o prima impresie prea buna. Daca am acorda mai multe sanse acestor persoane, am descoperi persoane cu calitati multiple, persoane deosebite. In schimb nu prea mai primesc o a 2-a sau a 3-a sansa. Pentru ca din pricina imaginii de sine comunicarea lor este defectuoasa si centrata pe fabulatiile negative despre ei, evidentiind partile nu prea placute despre ei, parti care ii macina, care de multe ori nu insemna niste minusuri(aici intra o alta discutie despre cei care au o imagine de sine ridicata, insa complexele le evidentiaza gratuit, fara a fi intrebati).


Vorbeam de ce investiti sa faca indivizii si despre aparente. De cele mai multe ori, unde nu exista o personalitate maturizata, aleg sa investeasca in aparente. 
Adica nu conteaza ca nu stiu sa scriu bine romaneste, adica eu, aleg lucrurile care se vad. Cum era si faza ca "romanii au masini mai scumpe decat casele". In liceu, am observat ca am aceasta inclinatie, decat sa investesc in propria persoana sau in mediul in care locuiesc, faceam pe dracu in patru sa imi cumpar ultimul telefon sau adidasi. Pentru ca ele se vedea, nu venea nimeni la mine acasa sa vada cum locuiesc sau daca am tv sau daca nu am. De multe ori acele telefoane depaseau necesitatiile pe care eu le aveam, insa trebuia sa fiu in rand cu colegii. Colegi care erau mai sustinuti ca mine si eu care incercam sa ma regasesc si sa compensez. Din pacate am observat, ca multi aleg sa investeasca intr-o masina decat sa termine liceul sau sa inceapa o facultate. Unele fete se folosesc de toate atuurile sa primeasca o geanta de la o firma celebra sau un ceas, insa ele cand pleaca de la cursuri, merg cu maxi-taxi si cu geanta L.V. Toate aceste lucruri intr-o zi isi spun cuvantul. Cu toti vrem rezultate cat mai repede, acum. Insa aceste rezultate sunt doar de moment, la un moment dat telefonul, geanta se invechesc, le pierdem se deterioreaza, insa noi tot cu noi suntem. Cu defectele si sechele din copilarie, cu neajunsurile spirituale, cu o personalitate nematurizata. 
Maturizarea personalitatii consta intr-o forma suprema de autocontrol, de intelegere, de a cauta calitatile in individ(este f.usor sa vedeam defectele, cu totii putem sa fim critici, insa ca sa ajungem sa vedem calitatile in prima faza trebuie sa parcurgem un drum lung plin de experiente si autoeducare),  care sunt regulile esentiale sa ai un corp si o minte sanatoasa, ce insemna viata si multe chestiuni care se fac cu multa investitie in propria persoana: spirituala si neuronala. 
Pe scurt trebuie multa minte sa intelegem ca si anume cum avem grija de noi in copilarie, adolescenta, cand suntem tineri asa suntem cand ne maturiza si imbatranim. Consider ca multe persoane sunt bolnave si dependente de sute de pastile pe luna datorita faptului ca si-au batut joc de ei insisi, crezand ca viata buna este cu gratare de porc si de carnati zilnic si cu alcool. Ca viata buna este cand te trezesti dimineta si micul dejun este o tigara cu o cafea.  Ca viata buna insemna sa stea la telenovele si sa astepte o noua zi de munca gandindu-se la neajunsuri. O viata cu o dieta sanatoasa, cu sport si hranit de neuroni, ne ajuta sa imbatranim sanatos si sa ne simtim tineri si la o varsta avansata. Insa asta nu prea e posibil cand ne-am batut joc toata viata de noi, spunand ca viata e prea scurta ca sa dormim sau sa mancam salate de ton. 
Am vazut ca a inceput si o campanie de CNA in care se tot furnizeaza niste lucruri elemntare ca sa nu ajungi sa fii bolnav si sa devii dependent de sute de pastile pe luna, ca dupa aceea sa te plangi ca fac cat pensia pe luna. In fiecare zi faceti cel putin juma de ora de miscare pe zi( sportul are rol terapeutic, creste imaginea, increderea de sine, consuma energia negativa), beti cel putin 2 litri de lichide pe zi( adica apa, ceaiuri, juice, nu cola, bere la pet, cateva pet-uri pe zi sau whisky), nu consumati grasimi, sare, zahar in exces( corpul are nevoie de un pic din toate, dar nu in exces). 
Toate chestiunile de mai sus, ne construiesc in fiecare zi, persoana de maine. Ceea ce bem, ce citim, ce mancam. Insa sa te respecti este mai greu, necesita o investitie mai mare, pentru ca carnea de curcan si de vita este mai scumpa ca cea de porc. Pentru ca este mai simplu sa stam in canapea dupa ce am stat toata ziua la munca, decat sa facem jogging 30-40 de minute. Este mai simplu sa ne uitam la tv, la emisiuni care nu ne solicita deloc intelectul decat sa ne gasim preocuparile constructive pe care ni le-am dorit din totdeauna. Toate acestea duc la imaginea de sine si automat la prima impresie. Insa ele nu se vad clar ca hainele sau ca masina cu care am venit. Nu insemna ca daca nu te respecti deloc, nu te crezi un om de adevarata valoare. Pentru ca te crezi de adevarata valoare datorita mediului in care activezi, de ce modele, exemple ai. Daca ai plecat de la tara rupt in cur si acum esti controlor la RATB si tot anturajul tau se invarte in acelasi sens. Cand incepi sa analizezi, pai stai ca eu am covor mai nou ca Ion, pai eu am masina mai noua ca Vasile, ca eu prind mai multi fara bilet ca Viorica. Deci sunt cel mai tare, am  o imagine de sine scazuta. O pseudo imagine de sine. Pentru ca daca iei acelasi om si il duci intr-un mediu de adevarata valoare, cu oamenii cu preocupatii si realizari de ordinul unei familii sanatoase psihic si fizic. Pai controlorul o sa vrea sa se sinucida, o sa se simta ca un rahat, cand o sa vada ce putin are si ce putin a investit in el. Exista avantaje si dezavantaje, nu exista o situatie un lucru 100% bun, orice lucru si situatie are lucruri bune si lucruri mai putin bune. In exemplul meu cu controlorul, mediul mediocru in care statea ii dadea psihic o stare de bine, de satisfactie. Insa totodata il facea sa nu mai lupte sa nu mai vrea mai mult, pentru ca nu exista un model. In partea cealalta, unde nu ar fi ajuns cu propriile fortze, in mediul constructiv si sanatos, nu s-ar fi simtit confortabil, insa modelul il facea sa vrea mai mult si sa avanseze. 
Ceea ce nu inteleg cei care aleg toata viata momentul si nu se gandesc sa investeasca in propria persoana este ca in lucrurile materiale in care investesc se invechesc sau le trece vremea. In schimb daca am investi in personalitatea maturizarii noastre. Am ajunge mai tarziu la un nivel in care ar fi mult mai simplu sa achizitioneze acele lucruri materiale, pentru ca ar culege roadele investitiei in propria persoana, ar apartine nivelului in care sa-si permita anumite lucruri. Vorbind aici de un cadru sanatos care a fost construit caramida cu caramida, care a dus la un nivel inalt. Vorbind de oameni care s-au chinuit in facultate, care au muncit ani buni pentru un post si un salariu bun. Care au mers cu transportul in comun pana sa primeasca meritele. nu vorbind de cineva care ii cade din cer, care nu a investit deloc in propria persoana si care a decis ca banii si aparentele sunt mai importanti ca personalitatea si caracterul lui. Acum 4 ani, imi spunea un tip care isi petrecea ore intregi in sala de forta, care nu obtinuse diploma de la profesionala cand a fost timpul ei si care a ales aparentele si sa faca bani decat sa continuie liceul la seral sa ajunga sa aibe o diploma de bac: " Cu ce te ajuta facultatea, daca mergi pe jos". Cu ajutorul unui credit facut de taica-su, isi luase un Mercedes din '93. Acum a plecat in Italia la indreptat de banane pentru ca in Romania nu putea sa devina mai mult de paznic, body guard. Nici nu prea poate sa mai revina in Ro, nu are nimic si cu cat trece timpul cu atat devine sigur paznic, pentru ca nu are ce culege de pe urma Mercedes-ului din '93. Cand poate cu banii bagati in aceasi masina astazi, cu sistemele private de invatamant superior, poate chiar avea o facultate, insa insemna sa mearga pe jos. Abia dupa cativa ani de munca putea sa isi ia masina. Insa acea facultate nu numai ca ii oferea o dimploma, insa ii baga intr-un mediu constructiv, care il dezvolta, noi cunostinte, cu siguranta de alt nivel. 
Insa fiecare cum este Fericit pentru ca
                                                       "cum iti asterni asa dormi"!

Singuratate, Deprimare, Tristete, Depresie, Suicid

     Voi incepe cu un subiect destul de trist, insa nu putem sa trecem pe langa el ca si cum nu ar exista. Pentru ca undeva acolo in noi, in fiecare dintre noi, EL SE AFLA.
     Trebuie sa recunoasteti ca fiecare dintre voi v-ati gandit cel putin odata cum ar fi, daca nu ati mai fi.
Daca i-ati(voi) spune psihiatrului ca va ganditi sa va sinucideti, ar spune imediat sa va prescrie o reteta cu cateva pastile. Insa daca i-ati spune psihologului el ar privi mai normal chestiune si ar spune ca este obisnuit.

       Dar cum oare se instaureaza aceasta intrebare: "cum ar fi, daca nu as mai fi!?"
Adica contam pentru cei din jur?! Ar fi cineva deprimat daca eu nu as mai fi?! Daca nu as mai fi macar atunci as primi putina atentie, as scapa de singuratete?! Ar plange cineva pentru mine?!
Sincer nu stiu sa va spun, insa stiu cum stau lucrurile in cazul meu. Adica incep sa fiu deprimat nu cand nu am bani sau cand nu stiu ce insatisfactie profesionala am avut. Ci atunci cand sunt singur, atunci cand ma simt singur.
        Si in cazul cand eu am ales sa raman singur, nu doar ca am fost parasit. Si cu cat trece mai mult timp singur si cu cat socializez mai mult cu cunostinte noi si imi dau seama ca nu ma potrivesc deloc in peisaj, ca aluatul meu este diferit. De parca eu as avea vreo vina ca nu ma potrivesc vremurilor. Insa paradoxul este ca eu inteleg foarte bine cum functioneaza viata si o parte din cei de pe langa mine, chiar ei multi necunoscuti.
Aici este si problema ca inteleg foarte bine si ma face sa fiu realist, analist si perspicace in ceea ce priveste potentialul celui din fata mea. Si uite asa se instaureaza starea de deprimare, tristete, din pricina singuratatii. Bine ca nu se intampla prea des, asta nu insemna ca sunt rar singur, insa slava domnului sunt o gramada de metode sa treci peste gandurile negre.

        Bineinteles ca si eu am urcat treptele vietii si am trecut etapele de dezvoltare pe care nu le scapa nimeni. Depresia, cel putin odata in viata avem o depresie. Ea in general vine odata cu pierderea marii iubiri, prima iubire, care nu se mai compara cu alta in toata viata. Imaturitatea bostanului da o intensitate acestei iubiri de cote astronomice. Cred ca daca s-ar putea instaura la cerere aceasta stare in viata de zi cu zi, am fi cu totii cei mai realizati oameni. Odata cu sfarsitul acestei iubiri, pierzi sensul vietii, ai impresia ca viata nu mai poate continua, ca nu mai are sens fara el/ea. Asta se intampla doar in mintea noastra, bineinteles ca nu stau asa lucrurile. Incepe lupta intre inima si minte si in cele din urma, mai devreme sau mai tarziu castiga mintea. Acea intensitate si dragoste fata de cineva nu cred ca o mai simtim vreodata la fel.
Tot atunci cred ca unii dintre noi se gandesc sa moara, daca tot nu mai are sens viata lor.
Recunosc ca si eu mi-am facut un plac de sinucidere, cei drept nu am pus niciodata nimic in aplicare, a fost doar un scenariu in mintea mea. Vi-l si povestesc si dupa aceea va spun niste remedii care la mine functioneaza f.bine sa ma binedispun la cerere.

      Acest scenariu era imaginat in unele din momentele cand o duceam f.bine, cand cresteam pe scara societatii. Intotdeauna am crescut pe scara societatii, asta am concluzionat intr-un final cand se treagea linie. Ca chiar daca nu am facut nimic am avansat mai mult decat in trecut, chiar daca pe drum am avut si regrese.
Scenariu era ca veneam cu viteza cu masina, la o ora in dimineata cand nu exista trafic si imi permitea manevra ucigasa, adica pe la 3-4 dimineata. Veneam cu viteza dinspre Budapesta spre Dristor, pe linia de tramvai care duce pe sub pasajul Marasesti. Veneam cu viteza cat tinea masina si ma opream in stalpii  care despart carosabilul de liniile de tramvai.
     Vi-l povestesc, scenariul fara sa am nici o remuscare, pentru ca niciodata nu am incercat sa ma sinucid, nu am ridicat un deget pentru asta. Mi se parea foarte grav sa fi pus in practica, sa incerc. Atunci evident psihicul meu nu mai functiona.
Conflictul meu interior cel mai puternic este acela, ca pierd timpul, ca tot timpul, ca fiecare secunda trebuie materializata, ca trebuie sa ajungi cineva in viata, ca trebuie sa fiu falic. Toate acestea ma duc cu gandul la suicid, sa nu ma mai chinui sa nu mai consum atata energie doar preocupandu-ma in a fi cineva in viata. Sa nu imi mai fie frica ca intaintez in varsta si pierd timpul si voi fi un ratat. Ma linistesc spunandu-mi cel mai important lucru este sa traiesti, chiar daca la 50 de ani nu voi fi acolo unde am visat mereu sau nu voi avea o viata prea satisfactoare. Decat sa ma omor ca sa nu mai lupt pentru cauzele mele, mai bine traiesc resemnat.

       Odata ce trecem peste momentele grele: pierderea unei fiinte dragi, animalului sau eu stiu ce situatie inconfortabila. Avansam, devenim mai maturi, mai intelepti, de aceea nici nu mai putem vreodata sa iubim cum am facut-o prima oara pentru ca devenim mai atenti, mai protectivi cu noi insine. Insa asta nu inseamna ca la 40 de ani nu pot sa mai apara fluturasi, insa cu siguranta vom iubi in felulul nostru mai cerebral ca in adolescenta.  Si spun ca avansam pentru ca primul argument este ca privim in trecut cu bucurie desi imaginile sunt triste. Ne da o stare de bine sa vedem ca am trecut cu bine peste niste clipe de cosmar si ne intrebam daca am mai fi in stare sa trecem inca odata peste asa ceva, avand in vedere ca acum suntem caliti.
Stiu si mie mi se pare ca scriu mult insa eu chiar scriu sintetizat ce am in minte sa va spun. Sunt multe informatii de oferit din mintea mea agonisite de-a lungul timpului, aici sunt o mica mica parte.
Recunosc ca fac o gramada de greseli gramaticale si recunosc ca nu stiu sa scriu corect romaneste si ca nu cunosc nici o limba cu adevarat. Sper sa treceti peste greselile mele gramaticale si sa va peste esenta randurilor.

      Spuneam ca e bine sa avem puterea sa trecem peste momentele de cosmar din viata noastra. Esecurile care vin in linie si nu vor sa se opreasca, esecurile care ne duc pe o treapta descendenta. Care ne duc cu mintea de a incerca sa ducem la capat pulsiunea maxima, gestul capital de a ne opri inima sa mai bata.
      Era un studiu care arata ca 70 % din boschetari au studii superioare. Ei au ajuns in aceasta situatie pentru ca in viata lor au venit 3 mari esecuri( de exemplu au fost concediati dintr-un grup coeziv, care au fost parasiti de persoanele apropiate, sotie, familie, care au suferit pierderi materiale masive, a caror oameni au ramas singuri in urma deceselor persoanelor dragi). De aceea este bine sa evitati in viata sa intrati in aceasta treapta a descendentei. Sa evitati sa aveti parte de 3 mari esecuri. Reversul este posibil, exista si treapta ascendenta. Este acea treapta care ne duce in varf, care ne face de neinfrant. Este treapta cu lucruri bune majore care intervin in viata noastra.

Spuneam ca in cazul meu am niste remedii cum sa scap de tristete, deprimare, depresii. Sunt o gramada de metode de a-ti induce o stare de bine chiar si in momentele mai grele pentru tine, care cu siguranta le avem cu toti la un moment dat si care vor trece la un moment dat. Pentru ca mereu vine noaptea si incepe o noua zi odata cu terminarea ei, pentru ca dupa ploaie vine soarele s.a.m.d.

In primul rand sa fim depresivi, consumam o gramada de energie, sistemul noastru imunitar scade, intra intro stare de veghe, nu mai pofta de mancare, nu mai ne este somn, deci intram intr-o autodistrugere, daca ii pot spune asa. Important este sa ne consumam aceasta energie negativa, intr-un mod constuctiv si sa protejam energia vitala pentru a functiona.
Regula principala pentru a functiona este sa avem activitate. Activitatea omoara gandurile, activitatea ne distrage de la lucrurile mai putin placute si deci asa ne protezeaza de o deprimare acuta, depresia.

        Consumarea agresiviatatii se face foarte simplu prin activitati sportive de orice fel, odata cu ele te simti si mai vioi si mai sanatos. Activitatiile sportive de orice fel au o gramada de calitati si plusuri. Nu prea exista dezavantaje daca le poti practica. Activitatile sportive sunt pentru oameni sanatosi. Insa dupa caz si ceilalti pot face miscare adaptata situatiei lor. Nu iti dai seama cata durere si agresivitate eliberezi dupa ce alergi 5 km sau radici sute de kg(in sute de repetari) prin diferite exercitii de fitness. Dupa asemena antrenamente nu mai ai chef nici sa ridici vocea, te bucuri de dopamina care isi face de cap prin corp.
Intr-o zi cand suntem suparati ar fi indicat sa mergem acasa mergand pe jos sau sa iesim la o plimbare pentru a reliefa ceea ce s-a intamplat cu noi sau cu situatiile care ne inconjoara. Nu costa nimic, este gratis si dupa terminarea plimbarii deja ai o stare de bine, cu noi planuri de viitor.
      Pentru mine cand ma simt singur ma ajuta mult sa ies sa socializez, sa cunosc persoane noi sau sa aflu ce au mai facut cele cunoscute, ce planuri de viitor au. In acest caz evitati cunostintele pesimiste, pentru ca va vor adanci starea. De aceea este mai bine sa incercati cand va simtiti singuri sa socializati cu persoane necunoscute, pentru ca cenzura le face sa vrea sa se puna intr-o lumina favorabila si deci sigur nu vor incepe sa se planga si sa doreasca compasiunea voastra.
       Te simti deprimat, iesi si cumpara sacoul pe care il vrei de mult, daruieste-ti niste placere. Investind in tine realizarea dorintelor din timpurile bune. Cumpara noi accesorii pentru casa sau decoratiuni sau cumparati o camasa sau o rochie noua. Pe care sa le porti in club, cand iti va creste stima de sine cand ceilalti se vor uita la tine si vor incerca sa te abordeze.
        Te gandesti sa-ti pui capat zilelor pentru ca ceilalti nu vor sa interactioneze cu tine, pentru ca nu iti ofera atentia pe care u ai nevoie, pentru ca ei cred ca nu esti la inaltimea lor.
In acest caz este f.simplu ceea ce trebuie sa faci. Este sa arati ce ai mai frumos, sa pui in evidenta ce ai u mai frumos. Chiar daca nu e ceva fizic. Sa evidentiezi bunatatea ta sau informatiile tale. Cu siguranta dupa ce iti vei arata ce ai mai frumos vei capata priviri si vei vedea ca esti mai dorita. Crede-ma ca oricum ai fi, universul  are pe cineva si pentru tine si ca orice ti-ai face exista cineva care ii place. Chiar daca acum esti roscata si nu mai esti bruneta exista tipi care prefera roscatele si imediat te vor remarca. Sunt simple exemple, multiplicatiile voi cu multitudinea de variabile. Insa regula pentru succes este ca atunci cand vibratia face valuri u sa intri in ea. Nu stiu daca este un cuvant potrivit, "Sa fii oportunist". Sa accepti sa iei parte, sa descoperi, sa cunosti, sa iesi. Cea mai mare greseala care duce sigur la depresie este sa te exilezi si sa abandonezi activitatiile. Atunci cu siguranta nimeni nu mai are cum sa iti ofere atentia de care ai nevoie si pe care poate nu ai primit-o pana atunci. Ceea ce amplifica considerabil starea de inconfort.

     Te-ai trezit dimineata cam trist, asculta o melodie rimata care iti place, chiar ea si una comerciala. Cred in terapie muzicala. Totul este sa iti puna spiritul si dorinta de a trai in miscare.

Chiar daca esti sarac sufleteste si cand ai mers la alimentara ai primit 3 crenvusti in loc de 2 cum ai vrut u si asta te-a adus intr-o stare mai putin placuta si pentru tine exista un remediu sa fii mai fericit. Sa iti suni cea mai buna prietana si sa ii spui sa va vedeti si ca faci cinste. Chiar daca a plati u insemna o catastrofa. Vei vedea ca se pot schimba lucrurile.

     Terapia prin film. Mergi la cinematograf, alege o comedie sau chiar un horror. Nu ai bani, downloadeaza ceva de pe net. Insa nu te uita la tv sau mai ales la stiri. Sunt manipulatoare si incontient f.triste. O cantiate suficienta de stiri te deprima si te face sa nu vezi viitorul cu ochi buni. Nici emisiunile talk show, tabloid show, ne ajuta doar pt scurt timp. ne hranim cu ideea ca si persoanelor publice li se intampla ceea ce ni se intampla si noua. Insa dupa aceea amplifica starea de disconfort. Pentru ca incepem comparatiile. Incepem sa ne gandim la nereusite.

Esential in viata este sa nu ne focalizam asupra problemelor, ci asupra solutiilor. Probleme avem cu toti.

      Am vazut un film saptamana trecuta " save a life" in care un tanar isi ia viata pentru ca era ignorat de toata lumea si nu mai avea nici un prieten. Un film trist dar cu un mesaj clar si care face o paralela cu religia. Cum ar trebui sa fim mai atenti cu semeni din jur si cum am ajuta tare mult daca nu ne-am crede superiori si am ignora persoanele din jurul nostru, mai ales apropiati.

Sa nu uitam de persoanele care somatizeaza, anorexice sau bulimice care compenseaza sau mai bine spus refuleaza ne mancand sau care sparg frigiderul. Va rog lasati pe cei din jur, lasati semnele clare care va arata ca sunteti atractivi. Totul este in mintea ta, imaginea ta de sine este deformata. Stiu ca este simplu de vorbit, dar mai greu de pus in practica. Insa daca esti bulimic sau anorexic si citesti materiale despre cum apare sau maiimportant solutiile impotriva bulimiei sau a fi anorexic. Poate ai gasi recomandari care chiar sa te ajute si sa lamureasca somatizarea care se intampla in capul tau. O alta varianta ar fi dezvoltarea persoanala(eu am ales facultatea de psihologie si masterul in comunicare, ca pe o dezvoltare persoanala), grupurile de dezvoltare.


    Si nu uitati singuratatea poate fi si constructiva chiar daca viata este facuta sa fie petrecuta in 2. Totul este sa fii moral si sa functionezi. Asta nu se poate intampla decat avand u insuti grija de tine si nu neaparat de a fi egoist.

Sa va fie bine si frumos!

Viata trebuie sa mearga mai departe!

Astazi am simtit neaparat sa impartasesc o idee care a inceput sa creasca ca o cuperca in mintea mea.
Ma refer ca orice s-ar intampla viata trebuie sa mearga inainte. Vad o gramada de persoane care traiesc in trecut, acolo unde au ramas blocate intr-un vis. Un vis care ori este legat de o viata de familie fericita sau de o persoana mult iubita care nu mai exista in prezent, insa se hraneste cu ea din trecut, cu toate imaginile intiparite in minte ca intr-o poligrafie de mare succes cu diverse momente frumoase,  ori in momentele cand material statea atat de bine incat acum are depresii accentuate ca nu mai poate trai la acelasi nivel. 
Scriindu-mi ideile imi dau seama cate as mai putea sa scriu din punctul meu de vedere: depresii, dragoste si multe altele. 


Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun prin "viata trebuie sa mearga mai departe" voi veni cu niste exemple reale care nu sunt din filme sau mai stiu eu ce situatii fantastice.


Dar pana atunci haide-ti sa ne gandim la o anamneza a unui caz imaginat de mine acum: sa spunem ca ai 25 de ani, esti barbat, stai intr-o garsoniera de aproape de cand te-ai nascut, intr-o garsoniera de maximum 20 de mp, cu parintii. Parintii fiind din Buzau, tatal tigan, mama romanca. Tatal ca sa scape de armata in tinerete a baut 1 litru de otet pe nerasuflate. La varsta de 22 de ani dupa mult stres oferit gratuit din partea tatalui, timp de un car de ani, parul a incaruntit prematur. Tatal sufera de o comotie cerebrala, atunci s-a amplificat calvarul: il cheama si pe un var de la Buzau, pentru a-l supraveghea pe tata in timp ce ei nu erau disponibili din cauza programului. 


Varului ii moare mama la o varsta frageda si el a fost cel care a gasit-o moarta intr-o circumstanta si imagine nu prea placuta.


Nu imi doresc sa va intristez, dimpotriva.


La varsta de 25 de ani tatal care statea in pat de 3 ani, moare. La 25 de ani are parul alb complet, nu mai este coerent  in gandire, are atacuri de panica si nu se gandeste decat cum sa ii denigreze pe cei din jur. A ramas blocat intr-o masura mai mica sau mai mare, a fost afectat vizibil de moartea tatalui care 25 de ani i-a facut viata un calvar, care l-a "terorizat" psihic. 


Pe scara de stres al lui Holmes, decesul cuiva drag, are indicele 100. 100 fiind valoarea maxima posibila de stres, gandindu-ne ca impotecare casei este notata cu 30.


Daca nu v-am pierdut pana acum ceea ce voiam sa spun este:  viata trebuie sa mearga mai departe orice probleme intampini. Ramanand blocat si nedepasind situatia, nu iti faci in primul rand tie un bine.


Va spuneam mai sus ca va dau niste exemple clare:


In cazul atentatului din terminalul rus, unde au murit 40 de persoane, in cazul in care in statul California unde ayu ars hectare intregi de padure, in cazul in care incalzirea globala schimba desertul in tropice si invers, in cazul in care toti oamenii mor in 2012 sau 2036 sau oricand, PAMANTUL CONTINUA SA SE INVARTA. 


Orice s-ar intampla in viata noastra, viata trebuie sa mearga mai departe. Viata trebuie traita.
Vorbind de viata, un alt exemplu: teoria evolutionista a lui Charles Darwin, cu ganganii imense sau cu tot felul de animale care au disparut cu milioane de ani in urma, inlocuite de altele. Natura mereu a gasit solutii ca tot ansamblul sa functioneze, a inlocuit imediat ceea ce a murit sau nu a reusit sa se adapteze cu alte fiinte care sa aduca aceeasi armonie a naturii, a vietii. 


Asta ar trebui sa faca si oamenii care uneori au parte de pierderi importante. Cu orice pret trebuie sa continue sa traieasca, sa mearga mai departe, sa nu uite ca pamantul se invarte fara oprire si ca maine este o noua zi. 
O zi insorita!

Update: Astazi personajul nostru are 30 de ani, s-a casatorit, s-a mutat intr-o casa cu sotia lui si asteapta un copil!