Despre psihologie si psihologi part. IV

A fi un bun psiholog nu insemna a avea note mari, o multime de dimplome si credite, a fi un bun psiholog nu insemana a avea aprobarea sistemului. A fi un bun psiholog nu se rezuma totul la niste teorii, ci la conexiunea facuta cu ele, aplicarea lor benefica in lumea sociala. Eu nu am psihologia in sange, am urmat-o doar din interes personal, fara sa ma gandesc sa fac bani sau sa devin un psiholog de succes.
Recunosc asta pentru ca desi nu am citit o carte intreaga in viata mea. Am luat printre cele mai mari note la examene, cu o atitudine relaxata, o sa spuneti ca spun asta pentru ca sunt licentiat in psihologie cu o nota care a fost printre primele patru note, o sa spuneti ca pentru ca nu am citit nici o carte am ajuns la aceste concluzii putin diferite de cum am fost indoctrinati sau poate nu o sa spuneti nimic. Argumente si exemple care sustin ceea ce spun.
Primul argument si exemplu sunt vrajitoarele, ele nu au scoala, nu sunt licentiate in psihologie si totusi sunt niste psihologi desavarsiti, in cateva minute iti fac un profil si actioneaza in cauza acestuia pentru a te influenta placebo cu diferite ritualuri, in care tu crezi si cu cat crezi mai mult, cu cat ritualul este mai amplu, cu atat si reuseste.
Al doilea argument este ca si anume cunosc persoane care au terminat facultatea de psihologie in cadrul universitatii spiru haret, nu au urmat vreun master sau ore de dezvoltare cu un terapeut formator si totusi fara sa fie inscrisi in colegiul psihologilor sunt niste terapeuti de succes, care ajuta oamenii sa functioneze, nu stiu cat de legal este, nu stiu cat de profesional, insa fac bani, bani mai multi ca cei care au urmat sutele de sedinte de dezvoltare personala.
Psihologii sunt oameni, desi poate inteleg mai bine cum sa se protejeze impotriva agentiilor care duc la stari anxioase, depresive sau la pur si simplu sa functioneze defectuos. Insa si ei o pot lua razna si ei sunt tristi si ei au probleme. De aceea, sunt circumspect in ceea ce priveste terapeutul, dupa parerea mea, fiecare dintre noi putem fii proprii terapeuti si sa functionam. Exista peste 400 de terapii in lume, principalele sunt terapiile cognitiv-comportamentale, terapiile de scurta durata, terapiile psihanalitice(cele mai lungi ca durata), consiliere educationala, terapie de cuplu si a sexualitatii.
Insa atunci cand nu avem prea multe solutii, alegem sa intram in terapie, atunci cand este prea tarziu, ajungem in terapie. Terapia care are ca scop sa mearga la radacina problemei si sa il ajute pe cel care o are sa o depaseasca, sa gaseasca singur raspunsuri prin diferite teme pentru acasa si sa lupte cu el insusi, ajungand sa functioneze. Asta putem face cu totii fara sa platim pe cineva, care si el este om si care si el are probleme, cu care nu stim exact daca metodele sau personalitatea lui ne poate ajuta, daca acea terapie este ok pentru noi. Insa ca sa facem asta, trebuie din timp sa gasim raspunsuri despre ceea ce se intampla cu noi, sa vedem ce pasi sunt utili ca sa functionam, sa ajungem sa ne gandim ti est fericirea. In cazul in care nu ne-a interesat prea mult persoana noastra si nu mai functionam, atunci este necesar sa cerem ajutor. O regula importanta in viata si in lumea terapeutica este sa ceri ajutor si nu sa-l oferi fara sa iti fie cerut. Oferit fara o cerere, el duce la jicniri, stari conflictuale si multe altele.
Mi-a placut foarte mult terapia cognitiv-comportamentala si nu ca sa invat cum sa-mi tratez clientul, pentru ca nu cred ca as fi niciodata un terapeut bun, primul motiv ar fi pentru ca nu am rabdare sa ascult. Mi-a placut pentru ca tot ceea ce imi spunea sa aplic si sa respect despre client o puteam face direct in viata de zi cu zi, fata de semenii mei.
Continuare part. V....

Despre psihologie si psihologi part. III

PSIHOLOGÍE s.f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice. 2. Totalitateafenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitateaproceselor psihice care condiționează o activitate. 
(sursa DEX).
Daca ar fi sa salvezi 10 vieti sau chiar mai multe, o suta, o mie, ti-ai da viata?

Psihologia pentru mine insemna o evolutie a mentalitatii si conditiei umane in sine, usor usor cu stiintele umane, oamenii avanseaza sa fie mai deschisi, mai intelegatori, mai asertivi, mai marinimosi si tot odata sa se devina mai focalizati pe factorul esential al existentei. Desi intotdeauna vor exista niste chestiuni negative in oameni, cu siguranta fata de acum 100 de ani, astazi suntem cu o minte mai deschisa si care crede in propriile convingeri, convingeri create de-a lungul timpului din nenumarate alte opinii si trairi, asta pentru mine insemna o noua lume, o noua era. Ce mi se pare fascinant este ca erezia, nu mai este erezie.Sper sa fiu catalogat extremist.

Cu acestea fiind spuse am ajuns si unde vroiam sa ajung in cele doua posturi consumate.

In general se inscriu mai multe femei decat barbati, la facultatea de psihologie.
In facultatea de psihologie observi tot felul de categorii de varsta, personalitate. Printre miile de stundeti observi, persoane care promoveaza si te miri cum fac asta, fiind invers proportional cu personalitatea, atitudinea lor(agresivi, introverti, isterici, persoane cu probleme vizibile, reale), de aici realizez ca psihologia nu are nicio legatura cu veleitatile de psiholog, ca oricine poate promova sau absolvi facultatea de psihologie, chiar si daca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Exista si o lupa pentru a obtine note cat mai mari, dupa cum bine stim, notele nu arata nicioata adevarata valoare a individului, asta mai ales in sistemul romanesc de notare. Pe langa asta in rare cazuri conteaza ce note ai obtinut la anumite discipline in cazul facultatii de psihologie. Cazurile in care conteaza sunt daca urmezi un doctorat, daca vrei sa studiezi in alta tara si vrei sa echivalezi(insa nici aici nu conteaza asa mult, ci creditele obtinute), daca vrei sa mergi in sisteme de informare si securitate. In general din punct de vedere al promovabilitatii, nota 5 nu este cu nimic mai mica fata de nota 10. Acestea avand doar semnificatia autovalorizarii, aceasta fiind foarte importanta atunci cand ajungi la o varsta, cand facultatea de psihologie este o a doua sau a treia facultate. Atunci cand ai 50 de ani, nu prea iti permiti fara de propriul ego sa nu iei nota mare, o nota mica insemna insatisfactie in raport cu studentii care sunt la varsta studentiei. Un exemplu evident vi-l pot da din propria experienta, la examenul de licenta(care avea ca metodologie examen la 10 psihologii fundamentale, fara lucrare de licenta), eu am obtinut  nota 8si 50 de sutimi, erau doar trei note mai mari ca a mea. Aceasta nota nu este reala, nu erau doar trei colegi mai bine pregatiti ca mine, cu siguranta erau mai multi, insa cu siguranta multi din cei care au promovat examenul nu trebuia sa-l promoveze sau meritau nota minima de promovare. Pe langa asta in anii studentiei de multe ori obtineam note mai mici ca si colegii care erau mai putin pregatiti. Problema esentiala in facultatea de psihologie era comunicarea, ea nu prea exista la nivelul unor studenti care studiau psihologie, insa nu este asa grav cum este ca multi dintre cei care se inscriu la facultatea de psihologie nu se dezvolta din punct de vedere personal si dupa trei ani sunt la fel de imaturi, agresivi, introverti, obsesivi compulsiv si multe altele.

Ca sa ordonez gandurile dupa dezordinea de mai sus pot spune la sfarsitul acestei parti, continuarea urmatoarei parti. A fi psiholog nu insemna doar note mari si sa primesti aprobarea sistemului ca sa fii un bun psiholog, sa fii un bun psiholog insemna experienta de viata si calitatea ajutorului pe care il oferi celor din jur. Psihologia nu este doar pentru oameni nebuni sau cu mari probleme, psihologia insemna sa ii ajuti pe cei din jur, sa ii sustii, sa le dai o stare de bine si de incredere. Sa fii psiholog, un psiholog bun inseamna sa ii ajuti(sa le recomanzi, sa ii indrumi, sa ii sustii) pe cei din jur ca visul lor sa devina realitate.
Continuare part. IV...