marți, 27 mai 2014

Long Island, NY State

Cum bucurestenii merg vara la Mamaia, asa merg newyorkezi la ocean vara in Long Island.
Doar ca este o diferenta. Long Island este o destinatie unde orice om de succes din Manhattan, are o casa. Casele nu sunt deloc ieftine. Cu cat sunt mai aproape de ocean, cu atat sunt mai scumpe. Unele plaje sunt private si au acces doar cei care locuiesc in zona. 
Long Island nu este cu zgarie nori sau mai stiu eu cu ce cladiri de sticla. Frumusetea acestei insule care da la oceanul Atlantic, consta in simplitatea ei, prin aspectul ca la tara. Desi populatia oficiala este de opt milioane, Long Island devine efervecenta doar pe perioada verii. Am auzit de multe ori ca aici este frumos doar vara. Gasesti aici ferme, viticultori, agricultori si foarte multi din America Centrala si de Sud care se ocupa de nevoile celor cu bani. Mie mi s-au parut preturile mai ridicate (la mancare) ca in New York City. Iar o casa nou construita in care am fost a costat intre 5 - 28 de milioane de $. Bineinteles ca exista oameni foarte bogati, cu averi de sute de miliarde de $, nume ca Howard Lutnick sau Silver man care au domenii intregi, cu propriul lor teren de golf (metrul patrat de teren este cel care ridica pretul caselor) si multe altele. 

Long Island are o energie si o frumusete rar intalnita. Pur si simplu daca te asezi pe o banca in timp ce iti mananci pranzul, te incarci cu energie, cu frumusete, cu chef de viata, cu pozitivism.
Casele sunt de-a dreptul superbe; unele mai mici, altele mai mari.
Caprioarele salbatice sunt prietenoase si le mai vezi prin gradini. Oamenii parca se metamorfozeaza aici, devenind mai calzi ca in metropola. 
Tot aici strada devine pe perioada veri un salon auto. Vezi bijuterii de masini din toate vremurile; aranjate, intretinute si care ruleaza cu eleganta. 


Hamptons se referă la orășelele Southampton și East Hampton din South Fork, Suffolk County, New York din capătul estic al Long Island, în Suffolk County, New York.
Este o foarte celebră colonie de vară. Anumite părți ale Hamptons sunt cunoscute ca fiind locul preferat al oamenilor înstăriți și frecventat de locuitorii New York City mai ales în timpul verii ca loc de petrecere al sfârșiturilor de săptămână.
Cu trenul, se poate ajunge în aproximativ o oră (Westhampton la Montauk).

New York City este legat de Long Island prin LONG ISLAND EXPRESSWAY (L.I.E.). O autostrada care este cam aglomerata pana pe la iesirea 40. Daca vehiculul este unul personal (nu comercial) cu cel putin doi pasageri, poti merge pe banda HOV. Cei care merg pe banda HOV merg mai repede prin regulile ei. Iesirea si intrarea pe aceasta banda se face doar prin zone marcate. Banda HOV este prima banda de la stanga la dreapta. Daca te deplasezi singur, ai voie sa mergi pe toate celelalte benzi cu exceptia benzii HOV. Vehiculele comerciale, nu au voie pe banda HOV sau pe ultima banda. 
Plajele de aici sunt mai curate si mai civilizare, insa trebuie sa platesti o taxa de intrare (cam 20 $). Tinand cont ca New York City este intesat de piscine in aer liber gratuite ( trebuie sa indeplinesti anumite conditii: sa ai un lacat, sa nu intrii cu sticle si sa ai costum de baie) si plajele din Coney Island si Rockaway Beach sunt gratuite si cu multe facilitati gratuite (toalete, dusuri, salvamar, paza, telescop etc). 




Femeia are intotdeauna dreptate

Parca cu cat este un oras mai mare, cu atat sunt mai singuri oamenii. Unii psihologi spun ca oamenii sunt singuri prin definitie. Singuratatea fiind si una dintre cele mai mari poveri ale fiintelor de pe tera.
Da, ati citit bine, femeia are in mare parte dreptate din punct de vedere juridic. Oare de ce SUA este pe primul loc in lume in ceea ce priveste rata divortului?

Daca iesi cu o americanca si platiti nemteste, nu mai iese cu tine.
Pe strazile New York-ului este plin de femei frumoase. Este usor de observat, ca in orasul cosmopolit sunt mai multe femei slabe decat cele plinute. Cu cat o femeie este nascuta mai devreme, cu atat are mai multa grija de ea. Pustoaicele sunt ca scoase din cutie doar la evenimente speciale. Sunt grele sanse sa ghicesti varsta celei pe care o privesti de la spate. Daca ai in minte o anumita tipologie, culoare, nationalitate, atitudine o observi ziua pe strada.
Oricat de mare ar fi sufletul femei pe care o ai alaturi si oricat de frumoasa ar fi, se simt diferentele de limba, traditii, valori etc. Deci, ca in timp sa nu simti ca ceva lipseste, ar fi ok sa ai o jumatate romaneasca. Insa aici este mai complicat, cum este in general in a-ti gasi sufletul pereche.

In cele sase luni de trai la New York, nu am iesit cu nici o romanca ...desi am "interactionat" cu cateva.

Intr-o zi in Long Island, la un job, am intalnit un tanar simpatic. Am lucrat zilnic cam doua saptamani acolo, deci am socializam, am schimbat opinii si experiente de viata. Se simtea in aer tristetea lui. Trece printr-un divort. Fetita lui, in acel moment avea aproape trei ani. El era tamplar/dulgher si mi-a povestit cum stau lucrurile in cazul casniciilor intre americani si pe taramul american. El se lupta sa obtina custodia fetitei, la doar douazeci si treci de ani. Avea cam acelasi salariu ca mine si era singurul din familie care avea un job. Sotia lui cica consuma narcotice si, si asa erau grele sansele sa obtina custodia. Ea oricum ii lua tot si obligatoriu trebuia sa plateasca un procent destul de mare din salariu ca pensie alimentara, fetitei.

Dupa aceea am intalnit tot in Long Island (in urmatoarea postare va voi povesti despre Long Island, NY), un electrician (cineva devine electrician dupa ce obtine un atestat, dureaza cam sapte ani sa-l iei) care divortase cu cinci ani in urma. Nici dupa cinci ani nu isi revenise psihic si financiar. Nu dadeau prea multe detalii, si isi spuneau in gluma durerea, insa am dedus.
Am dedus ca ideea de familie nu era aceasi cu a noastra. La munca aveam colegi casatoriti care aveau iubite de varsta fiicelor lor. Am intalnit oameni care stateau intr-o casnicie de dragul ipoteci, insa fiecare era cu viata lui. Multe femei care isi cresteau copii singure. Femei care mostenisera averi dupa divortul cu barbati potenti financiar (cred ca sunt femei care au ca acest scop) si care acum isi faceau viata cu iubiti mai tineri.

Am fost abordat de cateva ori de dame (ce-i drept mai in varsta decat mine) pentru ca eu nu imi permiteam sa o fac. Daca i se parea nepotrivita abordarea ta si te reclama unui politist, exista posibilitate sa fii acuzat de hartuire, pur si simplu. Daca o femeie suna la 911 si spune ca cineva o deranjeaza, politistul are autoritatea sa ii interzica apropierea pe o anumita raza de acea femeie. Daca el incalca aceasta somatie, este arestat. Este valabil si daca este sotul ei (femeia are dreptul sa intretina relatii sexuale doar cand vrea ea, chiar si in cazul unei casnicii).
 Asteptam trenul local 7, mergeam la plaja in Coney Island, cand ma abordeaza o tipa spunandu-mi ce draguti sunt pantalonii mei scurti. Eu mi-am cerut scuze ca merg in ei, dar ca ma indrept spre plaja si imi este mai comod. A fost ultima oara cand am mers pana la plaja in ei; desi aratau ca orice alti pantaloni scurti.

Am inteles ca daca faci sex neprotejat in SUA, ai toate sansele sa te imbolnavesti de ceva. Si in acest sens este cam diferita America de Romania.

Dupa atentatele din septembrie 2001, cam singura modalitate sau cea mai stabila sa obtii sedere permanenta pe teritoriul statelor unite, este casatoria (asta daca nu cumva esti vreun geniu sau vreun miliardar). De aici plecand si uneori succesul posesorilor de acte americane, in viata personala. Capitalismul face ca multi americani sa nascoceasca cate ceva pentru a face un ban; asa a aparut si fenomenul sa platesti pe cineva pentru a se casatori cu tine pentru acte. Odata cu asta, a aparut si un departament specializat in a depista aceastor fraude. Ce am mai constatat este ca au de suferit doar non-americani, in cazul depistarii infractiunii. In New York, o astefel de "casnicie" costa cam 15.000-20.000$ cu posibilitate de plata in rate. Depinzand de ce statut are cel cu care te casatoresti, dureaza cativa ani sa primesti un Green Card permanent. In cazul in care esti barbat si te casatoresti din "dragoste" cu o americanca, nu stiu daca vei avea viata usoara prin prisma acelor acte. Se deduce de ce femeile romance primesc mai greu viza SUA.
Americancele mi se par dificile, trec usor de la o stare la alta, se plictisesc repede si vor sa auda doar ce le face placere.
O cina in doi in Manhattan, intr-un restaurant dragut,  cu tot cu bacsis, te duce cam la 200 $ (depinde si de ce beti).

Deci cam greu, pentru un imigrant, cu dragostea sincera pe taram american!

sâmbătă, 17 mai 2014

Romanii care traiesc la New York



Dupa cum stim, nu exista un loc in lumea aceasta sa nu fie cel putin un roman.
In New York City, exista o comunitate a romanilor. Ce este fascinant este ca desi sunt atatea milioane de oameni, cei din comunitate romanilor se cunosc, vorbesc despre ce mai face unul sau altul si se intalnesc in diferite locuri frecventate de catre romani.
Unul dintre aceste locuri este restaurantul Bucuresti (unde gasesti mancare, vin si bere romaneasca), care este pe B-dul Queens, la cinci minute de Manhattan. Exista si noptile romanesti, foarte bine promovate cu pagina pe facebook sau printr-un web site. Romanii isi dau intalnire sambata, tarziu in noapte, intr-un club din cele doua cluburi bine cunoscute de ei. Din curiozitate sa vad viata romanilor (la NYC) si sa imi fac cunostinte peste ocean, am mers in locurile frecventate de romani.
In concluzie, nu ma regaseam in acele locuri unde superficialul plutea in aer. Vedeam romani plini de ei, cu lanturi de aur groase scoase peste camesa; se perecepea usor ca vor sa epateze.
Intr-o sambata seara romaneasca, in clubul SideTracks (cel mai des frecventat de catre mine), a inceput o bataie in toata regula. Ma simteam parca eram intr-un club dintr-un sat uitat de lume din Romania. Vedeam tinere care se iubeau cu batranei americani (poate pentru acte sau poate pentru bani sau poate ca erau irezistibili). Visul american le incetosa gandirea!
Da, pentru multi faptul ca traiesc la New York era cea mare realizare din viata si atat (desi erau poate de foarte multi ani acolo, realizarile nu se observau in niciun sens)! Am ascultat multe povesti de viata lacrimogene (imi erau marturisite fara sa vreau) si cum s-au chinuit in Statele Unite pana sa ajunga la acest nivel. Sistemul limbic supunea neocortexul si pentru a supravietui, au dat la o parte deminitatea. Cuplurile care vin in SUA sunt orbite de valorile si ideologile diferite incat unele se despart. Intr-o propozitie, banul ii orbeste pe unii din cei care ajung in SUA. Auzeam frecvent: "Am venit aici sa fac ceva". Capitalismul face ravagii in mintile unor romani din New York City. Vor sa scoata cativa dolari din orice se poate. Pentru orice ajutor sau sfat se urmareste ca la un moment dat sa platesti; deci nu mai este un ajutor; de fapt orice gest urmareste ceva; de fapt, cu alte cuvinte, individul vrea sa se ajute pe el, ajutandu-te pe tine. Altruismul este dat la o parte de instinctul de supravietuire, de lacomie, de avaritie si de mandrie. Cum pentru unii este o mare realizare ca traiesc in America, mandria depaseste limitele admise. Unii dintre ei sunt foarte credinciosi; respecta traditiile, obiceiurile romanesti, insa pentru a scoate cativa dolari de la tine sunt in stare sa te minta cu orele.
Exista si fliere in New York City. Acestea au totul foarte bine organizat si premeditat; scopul fiind sa scoata orice dolar posibil de la cel adus in New York. Mandria si ideea ca cel adus, nu cunoaste cum merg lucrurile in America, fac ca acesti oameni frivoli sa fie periculosi. Totul pentru niste bancnote!
Am asistat odata (fara sa vreau) la o actiune de-a excroca pe cineva.
 Era ziua Americii si intr-un grup mare, era un tanar (care era ruda mai indepartata cu cineva din acel grup) care venise cu programul Work&Travel la Connecticut. Din cate am inteles, frivoli aveau o camera libera si vroiau sa o inchirieze. Se pare insa ca nu vroiau oricui, vroiau cuiva care sa nu ii deranjeze, cuiva care sa nu aiba drepturi in acea casa, cuiva care doar sa cotizeze. Incepuse doua persoane, sot si sotie, sa inceapa convingerea ca acesta sa se mute in Queens (va imaginati ca acest gen de oameni si intre ei se pacalesc). Sa renunte la contractul primit prin programul Work&Travel si sa lucreze pe bani mai buni in New York. Il intrebau cum sta cu engleza (dar acestia vorbeau engleza cum citesti in romana, dupa 15 ani de SUA), ca el are Social Security (ca CNP-ul nostru, dupa care iti platesti taxele si multe altele), ca poate sa isi ia permis de conduce si ca poate sa inceapa studiile, si ca poate sa nu se mai intoarca in Romania, samd. Incepuse o lupta de convingere pe toate "fronturile", aparent pavata cu intentii bune. Eu nu spuneam nimic, ascultam. Dar ma cutremuram cand vedeam cum au sarit pe pusti. Daca renunta la job-ul primit prin contract, angajatorul ii faceau reclamatie si din acel moment, sederea lui era ilegala. Prin urmare odata parasind SUA, nu se mai putea intoarce niciodata. Desi stiau asta important era sa-si inchirieze camera si poate odata cu asta, sa mai scoata niste bani cu alte "gesturi" pe care i-le faceau tanarului. Ei se mai ocupau de asa numitele casatorii pentru acte, unde plateai o suma de bani unui cetatean american (sau permanent rezident) pentru a se casatori cu tine in vederea obtinerii Green Card-ului (va voi povesti intr-o postare ulterioara mai pe larg despre acest subiect). La final au fost draguti sa-l duca acasa in Connecticut; lasandu-i inocentului o parere buna despre ei. Am intervenit intr-un mod discret si le-am distrus planurile (tipul mi-a cerut nr. de tel pentru a mai socializa).

Dragilor, aveti grija cu cine va inhaitati sau prin ce mijloc decideti sa va faceti o viata buna in afara tarii, pentru ca s-ar putea sa fie opusul asteptarilor (visurilor) voastre.

Insa din fericire nu toti romanii din New York City sunt gaunosi, cocalari si/sau imorali. Am cunoscut  si romani educati, integrii si de buna cuvinta.

Romani pe care viata i-a adus in SUA desi si in Romania erau performeri, de succes sau promitatori. Unii dintre ei au castigat Green Card-ul; altii au vrut sa fie respectati pentru ceea ce sunt si merita.
Romani talentati, educati si de valoare intalnesc mai rar, insa de fiecare data cand intalnesc unul, creste inima in mine ca sunt roman! Creste speranta ca intr-o zi vom ajunge acolo unde meritam sa fim!
M-am bucurat de interactiunea, de invatamintele si de calitatea a patru romani la New York. Primul roman pe care l-am intalnit si care ne face cinste a fost "Sefu'" de la "Companie". Al doilea, a fost Team Leaderul "The One". Al treilea "Asistentul 1" si al patrulea, un doctor stomatolog.

Stiam ca in SUA sunt preturi foarte mari pentru serviciile stomatologice si de aceea am mers la un control, inainte sa plec. Dupa doua luni, am simtit ca undeva intr-o zona din interiorul gurii, cand dau cu limba, simt ceva mai intepator. Eram disperat sa nu fie ceva grav, sa nu se agraveze. Eu am realizat tarziu cat de importanta este dantura, de aceea (la 20 de ani) m-am ocupat intr-un mod serios de dantura mea.
Am cautat cativa dentisti in mediul virtual, insa aveam doua probleme: nu stiam cat ma costa si nu vroiam sa ma "indoaie" si a doua, sa pot merge duminica (pentru ca lucram zilnic si nici nu stiam exact cand scap intr-o zi).
Dupa cautari seculare pe internet si din vorba in vorba, am luat cateva numere de telefon. Intr-un final am sunat-o pe Dr. Ligia State, medic stomatolog, care m-a castigat din prima clipa cu vocea ei calda si plina de incredere.
Mi-a spus ca nu poate in duminica ce urma pentru ca mama dumneaei trecuse printr-o interventie medicala complicata. Eram disperat sa nu se complice si sa-mi pierd dintele (pentru ca umiditatea ridicata ajuta cariile) si primesc un raspuns, care in acel moment nu l-am luat in seama: "Sunt lucruri mult mai grave in viata. Este un dinte si se va repara".  In urma discutiei era posibil sa ne vedem cam peste zece zile, insa nu mai aveam nici energia si nici increderea sa caut pe altcineva. Peste zece zile, ajung mai devreme la adresa primita si am spus sa mananc niste fructe gata spalate si taiate. Mergand eu pe Roosevelt Av., intreb pe cineva daca sunt in zona indicata de Dr.. L-am intrebat exact pe fratele Dr., care imi raspunde la un moment dat in romana si incepe sa isi satisfaca curiozitatile despre mine cu ajutorul intrebarilor, dar care totodata ma informa despre cum stau lucrurile in cazul lui.
Remarc o femeie frumoasa si calda; facem cunostinta si imi da imediat o pasta de dinti si o periuta. Ma vazuse ca am mancat acele fructe si cica oricum la final primeam periuta de dinti (personalizata cu numele cabinetului si nr. de tel.) si pasta de dinti. Primisem informatii ca a terminat stomatologie in SUA (pentru ca doar asa o poti practica) la o universitate foarte buna (vorbim de studii de sute de mii de dolari).
O profesionista cu un cabinet modern, nou deschis. Desi in Romania mergeam la nemti, am ramas uimit de calitatea serviciilor si de cum se lucra. Ti se facea radiografie la fiecare dinte inainte de orice interventie (sau pur si simplu informativ). Desi era vorba de o mica plomba, am primit informatii gratuite si sfaturi despre starea altor dinti. Mi-a cerut foarte putin pentru ceea ce prestase cu profesionalism si calitate. M-a intrebat cat costa o plomba in Romania, i-am spus ca nu este cazul. Nu puteam sa ignor generozitatea ei si am lasat bacsis (binele aduce bine); cand a vazut acest gest mi-a mai adus si doua cutii cu ata dentara de buzunar; si mi-a mai spus ca pot apela oricand. Desi nu ma vazuse in viata ei, s-a oferit sa ma ajute cu un job pe Wall Street (noaptea sa schimb periferice si PC-uri) spunandu-mi ca are o cunostinta cu care poate vorbi pentru mine.
 Bineinteles ca nu era cazul sa accept...
Politica Dr. Ligia State era foarte simpla: "Decat sa jupoi un om si dupa aceea sa nu mai vina, mai bine ii cer mai putin si il castig de client".


joi, 15 mai 2014

America este un experiment.

America este un experiment (dupa parerea mea).
Desi nu America a inventat capitalismul, el se simte din prima clipa in SUA. America nu este ca in filme; insa cu ajutorul filmelor au creat o imagine despre SUA; o imagine care, de ce sa nu recunoastem, vinde.

America are problemele ei ca orice tara din lume. Perfectiunea nu exista!

V-am spus intr-o postare anterioara ca America nu este o tara libera. Fiecare natie are dreptul sa iti respecte religia, obiceiurile, traditiile si cultura. ATAT! Au reguli pentru orice si oricine. De aici cred eu si viata superficiala pe care o duc majoritatea americanilor.

America este o tara imensa si superba. Ti-ar trebui o viata pentru a o vedea cu adevarat pe toata. Odata ce ai vazut-o iti ocupa un loc in suflet. Daca faci mai mult decat sa o vizitezi, inveti foarte multe chestiuni pe care le poti aplica in viata ta. Americanii nu sunt atat de liberi in gandire pe cat am crede, au multe prejudecati. Desi doar amerindienii sunt americani getbeget, cei nascuti acolo inconstient sau constient au o problema cu imigranti; un imigrant nu va fi privit ca unul de-al lor (poate unde unii imigranti o duc mai bine ca bastinasii). Dar de la inceput vezi ca existenta lor este ingreunata de alt element: homofobia. "Fagot"(Poponarule) este una dintre cele mai suparatoare jigniri. Homosexualitatea este agreata legal, prin urmare cuplurile gay se pot casatori in SUA. Dupa atentatele din septembrie 2001, cam singura modalitate sa-ti iei un Green Card permanent (dreptul de-a locui in SUA permanent, fara drept de vot) este casatoria cu un cetatean american sau cu un statut permanent de sedere in SUA.

In Statele Unite platesti taxe direct proportional cu venitul pe care il ai intr-un an. Cu cat castigi mai mult, cu atat platesti mai mult. Un an fiscal este intre 01.04 si 31.03, iar daca dupa calculele oficiale cu cele ale contabilului tau, se observa  ca ai platit prea mult (casa proprietate persoana, masina, munca) statul iti ramburseaza diferenta (Return TAX). Aceste taxe nu contin asigurare medicala. Asigurarea medicala este facultativa si exista zeci de tipuri de asigurari medicale. Foarte multi americani nu au asigurare medicala pentru ca nu isi mai permit dupa ce platesc taxele sa traieasca daca mai plateasc si asigurarea medicala (care in general sunt scumpe).  In caz de urgenta esti salvat, iar dupa aceea primeste factura exorbitanta pentru ajutorul medical primit. Facturile acestea se mai pot si negocia, iar daca nu esti asigurat, platesti din buzunar. Si in cazul in care esti full asigurat, poti sa te trezesti ca, compania de asigurari nu vrea sa acopere factura. SUA are printre cele mai bune servicii medicale din lume, mai ales cele in caz de urgenta. Serviciile sunt foarte scumpe in SUA, insa compenseaza cu pretul hranei, combustibilului si ale produselor in general. Multe produse fiind la jumatate de pret fata de Romania (cu taxele incluse), insa totodata calitatea lor nu mi se pare una de top. Majoritatea produselor pe care le gasesti in SUA sunt fabricate in China, iar cand gasesti ceva facut in SUA, nu ai cum sa nu observi ca este facut in SUA pentru ca scrie imens "Made in USA".
Daca vorbim despre Leasingul care te ajuta sa-ti iei o masina noua pe o perioada de trei ani cu limita de km (mile), platesti o rata lunara de 299$ pentru un Cadillac ELR 2014 si o asigurare lunara de 1000$. Asigurarea se plateste in functie de varsta soferului, de istoricul (daca a luat amenzi de orice fel) si daca asigurarea este pe persoana sau pe vehicul. La sfarsitul celor trei ani inapoiezi masina fara o zgarietura, iar daca ai mers mai multi km (mile) decat era in acord platesti diferenta de km (mile) per km (mila). Acea masina este vanduta mai departe tot in sistem de rate (cu un alt sistem de leasing de pana la 7 ani)  sau numerar la un pret mai mic. Toate masinile sunt automate si full option. Americanii sunt diferiti cand vine vorba de a cumpara un produs, asta pentru ca America este una din cele mai mari piete de desfacere; pentru ca ei sunt in alta emisfera ca mentalitate. Clientul este client si daca este un boschetar, si trebuie convins sa cumpere acel produs. Poate si pentru ca atunci cand ai cea mai mare economie din lume iti permiti sa faci pretul. Americanii au cele mai lungi retele de cai ferate si drumuri din lume. Sunt cei mai mari consumatori de energie, petrol, cafea, apa si multe altele. Americanii detin mai multe masini, telefoane, frigidere, televizoare si altele ca orice alt popor.
Nici in domeniul turismului nu stau prea rau. Incaseaza dublu decat Franta, aflata pe locul doi. Totusi am auzit ceva americani spunandu-mi ca si-ar dori, dar este prea scump sa viziteze Europa. Puterea Euro, mai scump ca Dolarul si cu preturi mai mari ca in SUA, fac ceva de vis pentru multi americani.
Dupa minimum zece ani de platit taxe, poti primi o pensie minima de 600$; atat fiind si ajutorul social. Daca ai pana in 10.000$ pe an venituri, esti asigurat medical de catre stat. De aceea negrii din getou, au o asigurare medicala mai buna decat cei care muncesc. Toate aceste pentru a tine crimininalitatea scazuta. Totul are un pret; America este pe primul loc in ceea ce priveste rata criminalitati si a divortului. Saracia si sistemul care duce la robotizarea populatiei duce la criminalitate, iar capitalismul (axarea exagerata pe chestiuni financiare) si legile care spun ca femeia are intotdeauna dreptate au dus la aceasta rata a divortului. Da, ati auzit bine, femeia are intotdeauna dreptate. Ea in caz de divort ii ia tot barbatului cu care a convietuit. Am intalnit pe santiere astfel de barbati care au luat-o de la capat in viata. Va voi povesti despre ei intr-o postare ulterioara.
Capitalismul a facut ca sa ai propria locuinta un vis. Multi de cand se nasc si pana cand mor stau in chirie.
Exista magazine in care vezi doar lucratori de peste 50 de ani. Un astfel de magazin este Marshalls. Munca ii tine tineri. Atunci cand ai o chirie, banii nu prea iti ajung si trebuie sa muncesti si daca ai 70 de ani. Am vazut persoane de peste 70 de ani care dirijau traficul in fiecare dimineata in New York City. In America se munceste, nu ca in Romania. Esti platit pe ora pentru a-ti da din viata o ora. Nu ai voie sa vorbesti la telefon sau sa ai alte activitati care nu produc pentru seful tau. In metrou este ceva normal sa vezi oameni ca dorm si 7 din 10, pana la ora 11 a  diminetii, au o cafea in mana. Mi-am dat seama ca se munceste mult din primele clipe cand le am vazut cearcanele. Insa aici nu cred ca am vorbit despre americani. Americanii sunt tot timpul relaxati, fac totul in stilul lor.

marți, 13 mai 2014

American Dream - MTA

Sa revenim la serialul despre experienta din America. 

O tara atat de diferita fata de Romania. O tara care nu iti pune limite si te lasa sa ajungi cat de sus pot fortele tale sa te duca. O tara in care esti mai putin liber decat in Romania. Da, in Statele Unite, nu ai libertatea pe care o ai in Romania. 

New York City este mai mizer decat Bucurestiul si mai urat mirositor, poate pentru ca el nu doarme si are mult mai multi locuitori. Vara pe strazile Manhattan-ului, mai esti lovit de cate un damf. Desi si ei au acelasi producator de trenuri pentru metrou, Bombardier, ale noastre le dau clasa. La metrou, este o mizerie (poate pentru ca unele linii merg non-stop) pe care o remarci din prima clipa. Ziare, pahare, lichide urat mirositoare si multe altele, gasesti pe liniile de tren. Vara este ingrozitor, fiecare tren are aer conditionat si toata caldura degajata de aceasta se regaseste pe peron, iar cand intri in tren ingheti. 
Acelasi lucru se intampla si pe peroanele suspendate si in aer liber.Aglomeratie, gropi, claxoane si nervi gasesti si in traficul din NY. Poate este aceasta aglomeratie si pentru ca 3.78 de litri de benzina sunt 4$ (pretul combustibilului depinde de la stat la stat si de zona). Transportul in comun de noapte din NY este diferit fata de cel din Londra. In Londra exista linii de Bus care merg toata noaptea, iar in New York City autobuzele pe timpul noptii nu circula. 
Pentru ca distantele sunt mari, transportul din subteran este de doua feluri: local si expres. Cele expres, opresc doar in statiile mari, iar daca tu stai intre statiile mari, cobori si din fata liniei expres, iei trenul local. Infrastructura transportului in comun este una impresionanta. Trenurile care trec pe sub ape si ajung sa fie la zeci de metri inaltime. Cand mergi spre Rockway Beach, esti intr-un tren din care vezi doar ca esti inconjurat de apa. 
Cand ai parte de tot felul de privelisti si cand totul este gandit ca tu sa ajungi cat mai usor dintr-un punct in altul, platesti cu drag cei 2.5$ pe calatorie. 

MTA este Metropolitan Transportation Authority, tot ceea ce inseamna poduri, tuneluri, transport in comun. Angajatii acestei corporatii nu sunt foarte bine platiti, insa au multe avantaje fata de un job in zona privata. Siguranta jobului, asigurari foarte bune de sanatate, o pensie sigura la batranete, ajutor social in caz de accident si protectia legii. 
Ce vreau sa spun prin protectia legii este ca orice agresiune fata de un angajat MTA poate duce la o condamnare cu o pedeapsa de pana la sapte ani de inchisoare. Soferul autobuzului are prin lege drepturile unui politist. Odata cu asta se incurajeaza la un transport civilizat. Am interactionat de multe ori cu angajati MTA; sunt profi, calmi, draguti, iti explica si cinci minute cum sa ajungi; ba chiar unul pentru ca iesea din tura a ocolit pentru ca mie sa-mi fie mai usor. La noi, angajatii RATB sunt agresati, injurati, scuipati, etc. Totodata nici angajatii nostri nu au aceasi atitudine ca cei din SUA: tipa, asculta muzica tare (populara, manele) in mijloacele de transport in comun, nu fac statii, conduc agresiv, etc. 
In fiecare statie gasesti ghisee cu harti detaliate ale transportului in comun (metroul are o harta, autobuzele au cam individual harti), poti primi informatii sau/si primesti ajutor in caz de vreo eroare. 

Validarea se face cu cartele magnetice (Metro Card), ele pot fi incarcate cu valoare sau cu timp (abonamente). Sistemul fiind gandit sa nu poti calatori fara sa platesti. La metrou, intrarea se face cu bariere. Autobuzele au doar doua usi de acces. Se urca doar prin fata (validarea facandu-se in fata soferului) si se coboara pe la usa secundara. La asteptarea autobuzului se sta ca la coada la paine de pe vremea lui impuscatu'. Atunci cand esti in statie trebuie sa-i faci cu mana soferului pentru a te lua. Pentru a cobora la urmatoarea statie trebuie sa-l instiintezi pe sofer prin apasarea butonului de oprire, sa tragi de sfoara de langa geam sau sa apesi pe banda cauciucata. Toate mijloacele de transport sunt intesate de camere de luat vederi (CCTV) care transmit in timp real unui centru de supraveghere. Ele au rolul de a preveni infractionalitatea, de a analiza comportamentul soferului in anumite situatii, de a fi proba pentru eventuale infractiuni si de a supraveghea traficul. Uneori autobuzul are banda lui si este interzisa deplasarea altor vehicule pe aceasta. Exista si autobuze express (sunt ca niste autocare), ele folosesc pentru a calatori rapid din Queens la Manhattan (de exemplu) tunele sau poduri unde exista taxe de Tol. Toti cei care vor sa foloseasca tunelele din sau spre Manhattan trebuie sa plateasca taxa de Tol. Plata se poate face numerar la trecerile pentru cash sau cu ajutorul unui dispozitiv E-ZPass (care sta prins de parbiz), unde plata se face automat si trecerea este aproape instantanee. Cash costa mai mult, dar nu esti conditionat de inregistrarea E-ZPass-ului. 
Cars *
Bronx-Whitestone, Throgs Neck, & RFK Bridges; Hugh L Carey1 & Queens Midtown Tunnels
E-ZPass**
$5.33
Cash
$7.50



Verrazano-Narrows Bridge (Roundtrip toll collected entering Staten Island only)
E-ZPass**
$10.66
Cash
$15.00



Henry Hudson Bridge  (non-stop, cashless operation)
E-ZPass**
$2.44
Toll by Mail
$5.00



Cross Bay and Marine Parkway Bridges
E-ZPass**
$2.00
Cash
$3.75 
Token***$2.50




MetroCard: Fares at A Glance

Current FaresAbout the $1 New Card FeeWays to Save
Find a MetroCard MerchantSign up for EasyPay XpressNew: Add time and value to your Metrocard
Current Fares
Base Fare – $2.50 
Subway and Local Bus (Reduced-Fare $1.25)

Express Bus – $6.00 

(Reduced-Fare $3.00 off-peak only)
7-Day Unlimited – $30

7-Day Express Bus Plus – $55
30-Day Unlimited – $112
Pay-Per-Ride Bonus
An additional 5% is added to your MetroCard with the purchase or addition of $5 or more.
Single Ride ticket – $2.75
(No Reduced-Fare)
Sold at vending machines only.
Must be used within 2 hours;
no transfers included.
Fee for purchase of a new MetroCard – $1 
Fee applies to each new MetroCard purchased at station booth, vending machine or commuter rail station.
 $1 New Card Fee

De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata?

“M-am intalnit ieri la supermarket cu un vechi client de pe vremea cand lucram in IT si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo 6-7 ani, cred.
Nu mai retin acum care a fost exact situatia atunci, dar gasisem eu o solutie mai creativa sa-l ajut cu o chestie si sefa nu fusese de acord, desi era client fidel si puteam sa incalcam putin regulile.
In fine, omul se uita resemnat la mine si intreaba: “Oare de ce naiba oamenii inteligenti nu ajung niciodata sefi?”
Desi era o intrebare retorica acum dupa ani de zile de introspectie (not really) cred ca stiu sa-i dau raspunsul.
Articolul asta e foarte lung desi l-am scurtat cat am putut, ca putea iesi o carte intreaga pe tema asta.
Oamenii destepti sunt idioti
Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.
Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.
Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.
Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.
Oamenii destepti gandesc prea mult. Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.
Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.
Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.
Daca ii apare un zid in cale?
- O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?
- Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?
Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?
Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.
In final se plictiseste si renunta la drum.
Oamenii destepti se plictisesc repede
Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui si se tine de ea inca 20 ani.
Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.
Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.
Din cauza ca au atat de multe idei, nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat, la prima poticnire isi zic, asta e, am esuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o sa mearga. Si renunta la ideea actuala si incearca alta.
Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.
Oamenii destepti vor sa schimbe lumea
Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.
Universul are 15 miliarde de ani (EDIT: 13,7 conform comentariilor). Tu cati ani ai? 18, 23, 27? Good luck with that!
Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?
Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?
Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?
Stiu, hai sa stam la o terasa, la o bere, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.
Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.
Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you.
Oamenii destepti lupta cu sistemul
O, da!
Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…
Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care de indobitoceste.
Zici?
Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone, acces la internet, sa faci cumparaturi la supermarket.
Ti se pare usor sa faci un arc si sa vanezi un mistret apoi sa-l belesti cu un cutit facut tot de tine dintr-o piatra ascutita?
Este padure in Romania cacalau. La naiba, poti sa vopsesti si copacii in albastru si sa zici ca esti in Avatar, daca vrei.
Matrix?
Scopul nu este sa IESI din Matrix. Afara din Matrix e ca in padure, mananci noroi si te imbraci in zdrente.
Scopul este sa intelegi cum functioneaza Matrix-ul si sa folosesti asta in interesul tau. Sa fii regele Matrix-ului.
Oamenii destepti sunt socialisti
Asta nu e o surpriza, ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala, iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.
Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…
In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta, insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.
Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.
E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.
Daca vrei succes, bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.
E ca si cum visul tau ar fi sa fii fotbalist, dar nu poti sa suporti fotbalul.
Oamenii destepti refuza realitatea
Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.
Oamenii nu accepta ca nu exista “ar trebui sa fie”, “merita”, “ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.
Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:
· n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
· nu merita sa aiba salariu asa mic
· ar trebui sa faca statul …
· ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …
Realitatea e in felul urmator: cerul e albastru, iarba e verde.
Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz, pentru ca asa ti-ar conveni tie, un cer roz, sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.
Iarba nu da doi bani pe parerea ta, ca ai tu chef ca firul de iarba sa stea inclinat pe dreapta, ca asa e mai bine pentru toti oamenii.
Poti sa ai cea mai solida argumentatie logica pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent, NU CONTEAZA.
Realitatea este alta, si realitatea nu se schimba doar pentru ca tie nu-ti convine.
Accepta realitatea si adapteaza-te in loc sa lupti ideologic impotriva ei!
Efectul Dunning-Kruger
Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average.
Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.
In aceeasi nota cu Dunning-Kruger…
Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti
Imagineaza-ti ca stai pe buda si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.
Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.
Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.
Stiu designeri care evita de ani de zile sa-si faca un site pe care sa-si expuna lucrarile crezand ca nu sunt destul de bune pentru a le arata lumii.
Sau oameni care refuza niste oportunitati de a face bani pentru ca au impresia eronata ca serviciile lor s-ar putea sa-i dezamageasca pe clienti, ca poate nu sunt chiar atat de bune pentru a cere bani pentru ele.

Oamenii destepti sunt romantici

Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.
Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.
Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.
Oamenii destepti n-au tupeu
Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.
Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.
Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.
Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.
Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.
Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…
Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, chiar si doar pentru faptul ca sunt destepti.
Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani
Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.
Insa ar trebui in cazul asta sa nu se mai planga ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat ei.
Repet, nu poti sa visezi sa fii fotbalist, dar in acelasi timp sa urasti fotbalul si pe ceilalti fotbalisti.
Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.”
Acest articol a fost scris de Andrei Chira

vineri, 9 mai 2014

American Dream - Dantura

Am mers in multe santiere, insa nu am intalnit persoana care aiba un dinte lipsa.
Vorbim aici si despre mexicanii salahori. Vorbim despre preturi de cel putin cinci ori mai mari ca in Romania la serviciile dentare. Cea mai ieftina plomba in New York este 90$ (Queens), iar in Manhattan este 250$.

Educatia face diferenta intre cei care traiesc in SUA si romani. Unii dintre romani nu constientizeaza, se pare, cat de importanta este dantura. Dantura este ca o carte de vizita a celui care o poseda. Studiile arata ca ne aflam la coada Europei in ceea ce priveste igiena orala.
In mediul rural se consuma in medie o pasta de dinti pe an. Igiena orala se rezuma doar la periaj si o periuta de dinti este folosita ani de zile. Am auzit de multe ori invocat motivul pentru zambetul nesanatos lipsa banilor. Insa au prioritate: PC-uri, telefoane, haine, tigari, distractii, arogante, etc.

DINTII NU!!!

Unii dintre copiii vecinilor mei au dintii cariati sau lipsa. In schimb mananca zilnic de la Fast-Food si au Smart Phone.

Aproximativ 80 la sută dintre români au probleme dentare, apariţia cariilor fiind cea mai frecventă afecţiune, în timp ce 70 la sută dintre europenii interogaţi au declarat că sunt mulţumiţi de starea sănătăţii lor dentare, se arată într-un comunicat remis, joi, agenţiei MEDIAFAX.
"O igienă orală bună este esenţială pentru calitatea vieţii şi pentru un corp sănătos. Rezultatele acestui studiu confirmă cercetările anterioare şi demonstrează existenţa unor diferenţe semnificative în ceea ce priveşte obiceiurile şi nivelul de cunoştinţe despre normele de igienă orală ale persoanelor intervievate. Tratamentele bolilor cavităţii bucale sunt costisitoare, dar netratarea acestora creşte riscul asociat diabetului, bolilor cardiovasculare sau cancerului", a declarat prof. Kenneth Eaton, preşedintele Platformei Europene pentru o Igienă Orală mai Bună.
În România, conform unui studiu elaborat de Ipsos Marketing, igiena dentară se rezumă, în cea mai mare parte, la spălatul pe dinţi.
Statisticile (un studiu desfăşurat în mai 2012 în România pe un eşantion reprezentativ de 500 de persoane, bărbaţi şi femei, cu vârste între 18 şi 65 de ani) arată că românii au, în general, o stare de sănătate orală precară. 80% dintre români au probleme dentare, cariile fiind cea mai frecventă afecţiune. Rezultatele celui mai nou studiu privind sănătatea orală la copii, derulat de Zâmbeşte România în anul 2013 în şcoli, arată că 75% din copiii de până în 13 ani au carii pe dinţii temporari. 4 din 10 copii au carii pe dintâii definitivi în timp ce aproape 90% din acestea sunt netratate.
Conform rezultatelor, 4 din 10 copii de până în 13 ani au deja carii pe dinţii definitivi, fapt îngrijorător dat fiind că unii dinţi definitivi încep să apară foarte devreme, la vârsta de 6 ani. În plus, 88% din dinţii permanenţi afectaţi ai copiilor sunt afectaţi de carii care sunt neglijate şi nu sunt tratate, ceea ce afectează încă de timpuriu starea generală a danturii. Incidenţa ridicată a cariilor atât în cazul dinţilor temporari, cât şi al celor definitivi, arată lipsa unui comportament de prevenţie şi nevoia de educare cu privire la regulile esenţiale pentru o igienă orală corectă. De asemenea, nivelul ridicat de carii netratate din ambele tipuri de dinţi indică necunoaşterea consecinţelor pe care le poate avea absenţa tratamentului asupra stării generale de sănătate. Totodată, studiul arată că 38% dintre copii au placă dentară microbiană semnificativă, fapt ce semnalizează o stare precară de igienă orală. Placa dentară favorizează apariţia cariilor şi problemelor gingivale şi este un indicator pentru faptul că cei mici nu au o igienă orală corespunzătoare. „Profilul stării de sănătate orală al şcolarilor, evaluat în cadrul studiului, arată că leziunile carioase şi anomaliile dento-maxilare rămân în continuare o problemă majoră de sănătate publică. Pe lângă acestea, studiul arată că igiena orală a copiilor este neadecvată”, a declarat, în context, conferenţiar universitar doctor Adina Dumitrache, şef al Disciplinei de Sănătate orală şi Ştiinţe comportamentale, Facultatea de  Medicină Dentară, UMF  "Carol Davila", Bucureşti.

Cel mai recent studiu de piaţă arată că, şi în 2013, românii au folosit în medie, pe tot parcursul anului, puţin peste 1 tub de pastă de dinţi, ţara noastră situându-se în continuare la o distanţă mare faţă de media europeană. Totuşi, în anul 2013, consumul mediu de pastă de dinţi la nivel naţional a înregistrat o creştere uşoară - influenţată de faptul că în mediul rural consumul de pastă de dinţi aproape s-a dublat, în timp ce în mediul urban, acesta a scăzut uşor. Astfel, s-a calculat că acum populaţia rurală foloseşte 1 tub de pastă de dinţi la 3 ani în loc de 6 ani, însă la nivel urban, consumul a coborât la numai 1 tub şi jumătate pe an în 2013, faţă de 2 tuburi în 2012. La ţară o periuţă de dinţi se foloseşte până la zece ani! De asemenea, studiile de piaţă arată că la nivel naţional se foloseşte în medie, aceeaşi periuţă de dinţi timp de 2 ani. În mediul rural, oamenii îşi schimbă periuţa de dinţi o dată la 10 ani. La nivel urban, populaţia foloseşte acum aceeaşi periuţă de dinţi timp de 2 ani, mai mult decât anul trecut, când o aruncau după 1,5 ani. În comparaţie cu datele de la nivel european, 77% dintre germani îşi schimbă periuţa cel puţin o dată la 3 luni. Aceste rezultate indică în continuare o igienă orală precară a populaţiei şi apar în contextul în care românii susţin că respectă regulile elementare de igienă dentară, declarând că totuşi îşi periază dinţii de două ori pe zi.


joi, 1 mai 2014

American Dream - JOB

La multi ani muncitoresc!

Pentru ca este ziua muncii, voi continua monologul astazi in detaliu despre serviciul meu  din Statele Unite.

Partea cea mai interesanta va fi atunci cand voi termina cu istorisirea despre experienta din SUA. va Cand va voi evoca cum mi-a schimbat viata intr-un cuvant si cum am crescut in sase luni cat altii in zece ani.
" Sa trecem la treaba" spun sorbind dintr-un ceai muncitoresc.

Era 06:30 am, suna ceasul. Era ipotetic prima zi de munca, insa eu nu stiam daca voi fi angajat. Trecusera doua zile de cand ajunsesem in New York. La ora 08:00 trebuia sa fiu in Manhattan pe 3rd Avenue. Eram inconjurat de straini la propriu si la figurat; nu stiam pe nimeni in Statele Unite. Trebuia sa uiti tot ce stiai din Romania, deoarce totul era diferit. Aceasta era si frumusetea unui adevarat fresh start.

Uite-ma fata in fata cu cel care decidea daca ma angajeaza sau nu. Incepusem eu cu engleaza mea de balta sa ma promovez, cand aud: "vorbeste in romana". Aceasta persoana cu putere de decizie il vom numi, Sefu'. Firma la care am lucrat o vom numi, Companie.
Compania era una de prestari servicii Audio-Video. Noi eram cei care le faceam viata mai usoara celor care erau dispusi sa plateasca bani grei pentru asta. Orice visa clientul noaptea, noi le implementam ziua. In principal lucrarile ample erau cele in care se construia sau renova o casa noua. O lucrare de genul acesta dura cel putin jumatate de an si incepea cu munca cea mai grea.
Muncea cea mai grea in aceasta firma, de care eu am cam fost ferit, era sa tragi cabluri. Cablurile erau de joasa tensiune si ajutau sa circule informatia intre diverse echipamente sau dispozitive. De aceea cablurile erau de diverse tipuri, culori si specific. Firma avea o politica de cum sa fie aceste cabluri trase si depinzand de cerintele clientului fiecare dispozitiv avea un nr de cabluri, o culoare anume atribuita si toate erau notate de unde vin si pentru ce sun. Ideea era ca oricine venea pe acea lucrare dupa zece ani, sa se stie ce rol avea acel cablu. Pentru tragerea lor intr-o maniera profesionala se foloseau tot felul de consumabile (marker, banda izoliera) si tot felul de scule (de gaurit, iluminat, siguranta, masura, interceptare). Cablurile erau trase din toata casa spre camera rack-ului (unde erau toate dispozitivele: amplificatoare, Apple TV, recivere, DVR, BlueRay Player, Procesor, cable box, console). Exemplu: Pentru un TV se trageau sase cabluri.
Existand niste etape dupa primul stagiu cu trasul cablurilor urmau de pregatit locurile unde se vor instala intrerupatoare, difuzoare, camere, etc.
Pana la final cand toate erau configurate si programate sa functioneze impreuna chiar daca erau accesate cu ajutorul unei aplicatii de pe telefon din alt colt al lumii.
In final puteai printr-o singura atingere sa controlezi: climatizare, sunet, televizoare, jaluzele, camere de luat vederi, lumini, etc.

 Sefu', nu era administratorul Companiei, insa el facea angajarile, semna platile, organiza programul fiecarui angajat, mergea pe teren, verifica calitatea lucrarii si a dispozitivelor, prospecta piata, negocia preturile cu clientii, era intr-o legatura directa cu fiecare client si angajat, alegea produsele optime clitate-pret, stabilea prioritatile, creea designul fiecarui job si altele.
O persoana joviala, volubila pe care am placut-o din primul moment desi ceilalti aveau o perceptie diferita.
Organigrama: Fiecare lucrare avea un Team Leader, iar Team Leaderul avea asistenti (ajutoare). Un Team Leader putea sa aiba mai multe lucrari in acelasi stim, ele erau mixate in functie de stadiul lucrarilor de constuctie/renovare si alte prioritati. Erau cazuri in care Team Leaderul avea acelasi asistent si depinzand de zi, primea mai multi asistenti. Prin urmare un asistent putea sa lucreze cu un Team Leader jumatate de zi sau cateva zile, iar dupa aceea cu un alt Team Leader si tot asa.
Team Leaderi care puteau sa faca totul cap coada erau romani. Pe segementul de tras de cabluri, care putea sa dureze si doua luni la o casa, erau si Team Leaderi americani.

Un Team Leader se remarca de la inceput prin carcaterul lui colegial si totodata profesionist. O persoana integra de la care aveai ce invata, iar cand spun asta nu ma refer doar la chestiuniile de serviciu, ci si la cele ale vietii. Il vom numi pe acesta The One.

Dupa interviul in care am fost intrebat despre cunostintele mele de Audio-Video, IT, programare si limba engleza si experienta mi s-a spus ca prima saptamana va fi de proba si ca la sfarsitul ei voi vom discuta si celelalte aspecte.

Va imaginati ca in prima zi eram de pe alta planeta si trebuia sa imi folosesc mintea la o capacitate pe care nu am mai folosit-o vreodata. Veneau multe informatii si trebuia sa le retin cat mai fidel.
In prima zi eu am venit cu Sefu' la un Job al Companiei pentru un medic chirurg din Manhattan.
Sefu': "Acesta este unul dintre cele mai mici apartamente din Manhattan", "Vezi ca este si propritarul cu Designerul". In mintea mea spun: super, de asta aveam nevoie.
The One cu un alt Asistent Il vom numi Asisentul 1 se chinuiau sa monteze pe perete un TV de 72". La Tv-urile mari, era nevoie de trei oameni. A monta un TV inseamna sa fie conectat la toate minunatiile moderne (fara ca sa se vada vreun fir) si sa fie suspendat cu ajutorul unui suport de perete.
The One, ne spune sa ii amintim cand este ora douasprezece fix pentru a lua pauza de masa. Am mers cu celalalt Asisent ( il vom numi Asistentul 1) la niste chinezi de unde am luat tot felul de preparate intr-o caserola. The One manca in general in masina pachetul de-a acasa. Asistentul 1, avea cinzeci de ani si era roman.
La ora 04:30 pm,  ne-a spus sa strangem sculele, sa facem curatenie la locul de munca si sa ne pregatim de plecare. Orice prestatie nu trebuia sa lase urme!
La sfarsitul programului, am plecat la o plimbare prin Manhattan.

Pe langa dorinta de-a fi angajat, ma macina gandul cu cat voi fi remunerat. Degeaba eram angajat daca primeam minimum pe economie la ei. Trebuia sa platesc o chirie, mancare, telefonul (care cel mai ieftin prepay era 50$ pe luna + tax)

Vinerea, odata la doua saptamani era ziua de salariu. Dupa patru zile de munca primesc un cec.
Sefu': "M-am gandit ca fiind la inceput poate ai nevoie de bani. Ti-am dat 100$ pe zi si 15$ pe ora suplimentara" Castigasem in primele patru zile 505 $. Programul normal si obligatoriu era de L-V 08:00 am - 05:00pm cu o ora pauza de masa. Orice ora peste ora 05:00 pm, era ora suplimentara si platita. Sambata si de sarbatorile Americii, toate orele erau suplimentare si nu era un minimul de program.
Luni dupa vinerea in care primeai salariu, completai un time sheet (foaie de timp) cu orele suplimentare si eventuale cheltuieli din propriul buzunar pentru Companie.

Team Leaderul raspundea de tot ceea ce asistentii prestau. El iti decidea sarcinile si programul in acea zi (si la fel daca iei pauza de masa sau cand).

Dupa cinci luni am aflat de la The One, ca in acea prima zi adoptase acel program lejer pentru ca eu sa nu ma simt exploatat. Odata cu mine a inceput sa-si ia pauza fix la ora douasprezece si o ora. Cica, pana atunci nu prea tinea cont de acest drept din cauza stresului si grabei sa termine job-ul.



Cate sedinte sunt necesare pentru a indeparta un tatuaj?

CATE SEDINTE SUNT NECESARE PENTRU A INDEPARTA UN TATUAJ? Publicat de 23 iunie 2020 de  catalinmovileanu Salutare, Dupa pret, prima intrebare...