Autencititate II

Am vazut in postarea Superficial care sunt dezavantajele cand alegi o viata superficiala si am continuat in postarea Autenticitate sa-mi exprim parerea despre unicitatea individului si cum alegerile facute in viata de zi cu zi tind sa fie emotionale. Emotiile avand radacini in inconstientul fiecarui individ.

Informatiile, opiniile si parerile din postarile de pe acest blog sunt subiective (din punctul meu de vedere) si bineinteles ca sunt discutabile. 

Mi-am petrecut mult timp si am investit multa energie pentru a avea o gandire obiectiva. Insa cu cat
aflam mai mult, iti dai seama cat de putin stii. Am ajuns la concluzia ca nu exista gandire obiectiva. Doar realitatea este obiectiva, insa tot ceea ce tine de oameni este subiectiv.
Pentru ca in postarea anterioara am discutat despre cutia neagra a creierului si anume despre inconstient si cum oamenii proiecteaza experientele, chipurile sau persoanele din trecut in viata de zi cu zi. Oamenii sunt condusi intr-o pondere net superioara de emotii inconstiente si mai putin de catre rationalul constient.

Prin urmare:

Daca oamenii vad orice situatie, persoana, experienta prin ochiul mintii lor, clar nu are cum sa existe obiectivitate. Daca oamenii sunt condusi de proiectiile lor si in principal de catre emotii, clar nu are cum sa existe obiectivitate. Daca absolul tot ceea ce inconjoara un individ este privit prin prisma lui, clar nu are cum sa fie obiectiv.

Atunci de ce sa te contrazici cu cineva daca cu totii suntem subiectivi? Nu este clar ca acea persoana clar crede ca detine adevarul cum de altfel si noi putem sa bagam mana in foc ca adevarul este de partea noastra?

Nu de la acest adevar pe care nu il detine nimeni intr-o forma absoluta se pare ca apar multe conflicte? Pentru ca oamenii fiind subiective si atunci cand gresesc lamentabil intervin mecanismele de aparare ale Eului si gasesc o explicatie pentru a functiona (favorabila) si a merge mai departe. Daca nu ar exista aceaste mecanisme de aparare cam cum ar arata lumea acum?

Insa cu anumite resurse (inteligenta nativa) si observatie intrinseca (dezvoltare persoanala) putem sa realizam ca am gresit si chiar sa ne cerem iertare, incercand sa reparam greseala facuta.

Nu tot subiectivitatea incurajeaza omul sa greseasca? Daca ar exista obiectivitatea absoluta in fiecare om, nu am fi roboti?
Unicitatea individului este data tot de subiectivitate si totodata frumusetea fiecaruia dintre noi in relatie cu alti oameni care la randul lor se indentifica cu noi. Ne plac cei care au aceeleasi hobby-uri sau care ne impartasesc opinii comune. Ii respingem pe cei pe care ii percepem diferiti fata de noi si cu care nu avem multe lucruri in comun.

Ego-ul nu este influentat de acesta identificare? Identificare care are la baza proiectiile inconstientului? Marile creatii de genul vestimentar, muzical, cultural etc. nu sunt tot proiectii ale inconstientului? Ca mai auzim spunandu-se: "marii artisti sunt sariti de pe fix".

In Autenticitate III va voi argumenta de ce va recomand sa fiti autentici.

Autenticitate

Suntem aproape opt miliarde de oameni pe planeta si fiecare este unic! Nimeni nu are o istorie de viata identica cu a altui individ. Nimeni nu a crescut cu aceeasi parinti, oras, traditie, cultura, experiente etc.. Desi exista studii si tot felul de clasificari pentru a grupa sau cataloga oamenii, fiecare dintre noi este unic. Nu exista o clasificare clara pentru fiecare individ. Un coleric are si putin din sangvinic s.a.m.d..
Se pare ca nu prea ne place sa fim unici de indata ce avem tendinta de a copia si de a fi superficiali. Insa suntem influentati prin multe mijloace sau canale. Crezand ca asa este bine, ca asa suntem sau devenim cineva, ca asa vom apartine unui grup s.a.m.d..
Creierul nostru inregistreaza (dupa parerea mea) totul chiar dinainte sa ne nastem. Voi numi inconstientul ca o cutie neagra ce inregistreaza absolut tot.

In continuare voi mixa o abordare psihanalitica cu una a realitatii despre cum vad eu lucrurile in ceea ce priveste autenticitatea!
Normal ca parerile mele pot fi gresite si totodata discutabile.

Ne plac anumiti oameni sau ne diplac, insa fara sa-i cunostem. Avem angoase, fobii si tot felul de stari pe care nu ni le putem explica. Avem perceptii de Deja Vu despre niste situatii sau persoane care nu s-au intamplat sau nu le cunoastem. Dupa parerea mea, nimic nu se intampla fara sa existe o explicatie. Proiectam niste experiente, imagini sau/si chipuri din trecut pe cele din prezent. Aceste proiectii ducand la un simptom/traire/perceptie etc.
Orice simptom are o cauza! Cum si in viata de zi cu zi, exista o cauza si un efect. Daca aceasta cauza este necunoscuta, insa exista un simptom, atunci este clar ca acea cauza este in adancurile inconstientului. Emotia este mai puternica cu pana la douazeci si patru de ori ca ratiunea. Deci de cele mai multe ori suntem condusi de catre emotie. Radacinile emotiilor sunt in inconstient, acolo unde s-au inregistrat tot felul de intamplari importante pentru noi si care au devenit decisive in alegerile pe care le facem in viata de zi cu zi. Ratiunea este constienta si are la baza experientele constiente (dupa parerea mea). Cele mai pregnante emotii sunt atribuite si celor mai marcante experiente si/sau fata de persoanele care ne-au crescut.

Exemplu: Observam persoane care stau in relatii cu alte persoane foarte agresive si care sunt umilite zilnic si nu ne explicam de ce. Persoana in cauza invocand iubirea.

Iubirea reprezinta tot o proiectie a inconstientului asupra cuiva. Proiectia (materna, paterna etc) ne face sa simtim atractie, sa avem impresia ca acea persoana ne este familiara, sa sesizam calitati etc. De fapt aceasta proiectie inseamna o deformare a realitatii din cauza celor traite de noi (de cele mai multe ori in copilarie). Insa realitatea este acolo si la un moment dat isi face simtita prezenta. Atunci incepem sa trecem in extrema cealalta si sa proiectam defectele (materne, paterne etc.) in celalat din viata noastra. La inceputul unei relatii nu vedeam decat calitati, ca la sfarsitul sau spre sfarsitul relatiei sa vedem doar defecte? De fapt acea persoana de la inceput a avut si calitati si defecte. Deformarea realitatii prin proiectiile inconstientului ne pot face si calitatile sa le vedem defecte si viceversa. Mecanismele de aparare ale mintii ne ajuta sa gasim un raspuns favorabil despre orice defect existent. Uneori chiar defectele ne atrag pentru ca ele au existat si la persoanele pregnante din viata noastra. In unele cazuri atractia vine ca o dorinta inconstienta de a schimba aceste defecte materne, peterne la jumatatea noastra.

Exemplu: Uneori facem sau observam ca altii fac niste chestii ciudate fara nici o logica. Cu explicatia ca asa am simtit si asa am facut. Ulterior aparand procese de constiinta. Aceste procese de constiinta apar ca incalcare a normelor conduitei prin educatia primita sau ca incalcare a normelor culturale, traditionale (inconstientului colectiv), a grupului etc. Aceste procese de constiinta duc la un conflict interior, iar acest conflict interior pe langa ca seaca de energi individul in cauza, pot dezvolta diverse boli psihice. Diferenta intre un individ sanatos si unul bolnav este doar de grad.

Bine bine, dar ce legatura au toate asta cu autenticitatea veti intreba?!

Pai de la unicitatea individului in acest Univers. Urmeaza in Autenticitate II...

Cine sunt eu?

Numele meu este Catalin Movileanu, am 28 de ani si m-am nascut la Bucuresti.

De cand ma stiu sunt de capul meu si niciodata nu am stiu ce vreau cu adevarat de la viata (am inteles ca sunt multi in cazul acesta).  Problema este ca nici acum nu stiu ce drum sa aleg.
Am ales sa studiez psihologia pentru a gasit niste raspunsuri , insa nu m-a ajutat la nimic concret in ceea ce priveste profesia (nici nu sunt un psiholog bun), ci doar la a deveni mai bun. Cand eram intrebat ce vreau sa fiu cand ma fac mare, spuneam Televiziune. De mic mi-am dorit sa fiu prezentator tv. Asa ma si jucam de multe ori cat timp stateam inchis in casa in asteptarea mamei mele care sa se intoarca de la serviciu. Insa nu sunt pregatit sa devin prezentator, niciodata nu am fost.

Nu am realizat nimic pana la varsta asta: nu am serviciu, familie sau macar iubita.
Locuiesc singur intr-o garsoniera mica din data de 09.03.2001 si cam de atunci trebuie sa ma gandesc ce mananc in fiecare zi. Pana pe la cinci ani am fost crescut de bunica (o femeie foarte dura, nemiloasa, crancena, aspra) din partea mamei (pentru ca pe tatal meu nu l-am cunoscut niciodata)  la Panciu, dupa aceea in urma unor rugaminti repetate (pt ca ma imbolnaveam des -somatizam- si bubele erau tratate cu piatra vanata), mama m-a luat la Bucuresti. Stateam pana dupa pranz inchis in casa si faceam o groaza de boacane (din plictiseala), mama bineinteles ca imi aplica niste corectii umilitoare si dureroase. Am fugit de multe ori de-a acasa. In scoala primara abia asteptam pauza pentru a ne juca "Omul negru n-a sosit", iar odata mi-am pierdut cheia de la casa. Mi-a fost atat de frica de repercursiuni, incat nu m-am mai dus acasa.

Am mers singur la scoala de la varsta de sase ani din Pajura la Dorobanti. M-a dat la scoala Waldorf din cadrul liceului teoretic "Alexandru Vlahuta". Iubeam sa merg la scoala! Mama isi dorea sa invat carte, sa nu mai muncesc ca ea. Imi spunea ca m-a facut pentru a avea un sprijin la batranete. M-a invatat sa fiu cinstit si respectos.

Am ajus sa stau singur pentru ca mama, cand s-a pensionat (in anul 1999), s-a mutat la tara (acolo unde s-a nascut si a copilarit) eu locuind cu sora mea (care are 47 de ani) in casa acesteia (nu prea ma mai simteam confortabil acolo). Locuinta de serviciu unde locuiam cu mama, a ramas goala. Si, eu cu mine, am decis sa ma mut singur in garsoniera unde locuiesc astazi. Intre timp aceste locuinte s-au vandut, devenid din locuinta de serviciu, locuinta persoanala. Am cumparat-o cu o suma modica (cateva mii de lei) si asa am devenit proprietar (ramanand pe numele mamei). Sa locuiesti singur ai avantaje si dezavantaje. Avantajele sunt ca poti sa faci tot ce te taie capul si cum te taie capul, iar dezavantajele sunt ca daca nu faci tu curat, intretii sau faci de mancare, nici nu iti face altcineva.

Nu prea le-am dat de ales celor din familia mea (adica mama si sor-mea), iar cand a iesit totul la iveala, mama prin intermediul telefonului a zis: "daca reusesti sa iti platesti singur toate danganalele..."

Dar deja am inceput sa intru in prea multe detalii. Nu imi doresc sa va plictisesc!
Cea mai mare frustrare a mea (fiecare dintre noi avem frustrari) era ca sunt sarac. Dar de fapt era o simbolistica pentru ca nu eram iubit. Iubit de vreo fata! De fapt cautam, si asta fac si in ziua de astazi, ca fetele din viata mea sa compenseze lipsa iubirii din partea mamei mele (care si ea a preluat modelul de educatie primit de la bunica). De cand ma stiu caut iubire! De fapt de aceea imi si doream bani, pentru ca de fapt sa primesc iubire (atragand mai usor cu o masina sau mai stiu eu ce). Ce prostie!

Vis-a-vis de iubire, paradoxul este ca pana acum nu am avut parte. Am iubit de doua ori cu adevarat (in perioada adolescentei), insa nu am fost dorit la randul meu. In toti anii acestia pe cine am placut, nu m-a placut si vice versa. De atunci nu m-am mai indragostit si nici nu prea am avut parte de o relatie stabila serioasa. Cel mai mai mult am avut parte de-o relatie deschisa cu o frumoasa fata aproape patru ani, care s-a cam terminat pe la sfarsitul lunii iunie 2011. De atunci am avut parte numai de aventuri. Partea amuzanta este ca eu de fapt prin aceste aventuri am vrut sa cunosc pe cineva pentru ca dupa aceea sa fie ceva serios si de durata. Dar nu a fost sa fie! Oare?
Psihanaliza spune ca defapt, inconstient, cum cineva se apropie de mine eu boicotez relatie, incetul cu incetul. Ca la mine in inconstient zace multa umilinta pe care o proiectez exact pe cele care le doresc in viata mea. Dar adevaratul motiv, este frica de abandon. Pentru ca intr-un fel sau altul am fost abandonat, acum fac in asa fel incat sa abandonez pentru a nu mai fi abandonat. Si ca intr-o zi sa fiu insurat si cu copii, ar trebui cineva sa ma iubeasca foarte mult si sa treaca peste toata morocaneala mea. Pentru ca sunt heterosexual, imi aleg iubitele dupa modelul mamei, iar fetele dupa modelul tatalui. Si fetele cu care interactionez au un inconstient si fata mea le spune ceva. De fapt femeile aleg intotdeauna barbatii prin proiectiile si transferul pe care il fac cu cel care le-a crescut. De aceea se zice ca cine te place, te accepta asa cum esti. Mereu ii privim pe cei din viata noastra prin istoria vietii noastre, prin filtrul mintii noastre, prin inconstientul nostru si emotia este mai puternica de foarte multe ori ca rationalul. De aici de multe ori facem niste lucruri de si noi ne miram. De aici de ce femeile sunt atat de greu de inteles. Pentru ca totul se intampla in urma celor inscrise in inconstient. Emotiile functioneaza prin indentificare la un nivel sau altul (parental, matern etc).

Pe la sasesprezece ani, pentru a-mi plati intretinerea am muncit pe santier. Atunci am inteles pentru prima oara ce inseamna educatia si ce inseamna sa invat. Mama s-a nascut intr-o familie de tarani, mai are o sora (nasa mea) mai mica ca ea. Cand era mica, fratele ei a murit din cauza unui proiectil care a explodat. A facut o scoala mediocra de 7 clase si a muncit pe branci toata viata. Am fost crescut intr-o familie monoparentala, cu doua femei care si-au refulat toate dezamagirile, frustrarile si furia din relatia cu barbatii pe mine. Eu fiind singurul de sex masculin din familie.

In clasa a 12-a am inceput sa am probleme mari la scoala. In clasa a 11-a m-am mutat de la profilul "mecanica fina" la 'tehnician operator tehnica de calcul" si in clasa cea mai stresanta s-a simtit diferenta. Absenteismul (cine mai avea timp de scoala, eu "alergam" sa fac bani) si lipsa mea de implicare si-a spus cuvantul. M-am imbolnavit de varicela si asa am ajuns sa locuiesc cateva luni, iar la sora mea. Era sa pierd anul, dar am ajuns sa am doar doua restante cu ajutorul sorei mele. Un an mai tarziu, in sesiunea din vara am luat si examenul de Bacalaureat.

Desi mediul era propice sa ajung rau, m-am nascut cu o inteligenta peste medie (eu nici acum nu cred, dar din copilarie primeam laude peste laude in acest sens) si un beculet rosu care se aprindea cand ceva era prea mult sau nu era la locul lui. In perioada adolescentei am experimentat cam tot ce se putea: bautura, tigari, droguri, sex, jocuri de noroc, batai, tatuaj, motor, cercel in ureche, anturaje etc. Toate acestea m-au ajutat sa nu am nici un viciu! Niciodata nu am avut vicii. Am crezut ca ar fi internetul sau telefonul, dar la un moment dat s-a intamplat sa stau sapte luni fara ele si nu am avut nicio problema. Sexul nu il catalogam ca viciu, este o nevoie. Iar daca am probleme in ceea ce il priveste, poate pentru ca nu am o relatie stabila.  Aventurile sunt calea catre singuratate! Mereu esti intr-un inceput! Investesti o gramada de energie in fiecare inceput din acesta, de la un moment dat obosesti si nu mai ai rabadare sa-i acorzi timp poate celei care merita cu adevarat. Cand mereu esti la inceput, nu constuiesti nimic, pentru ca o iei de la capat. Timpul nu o ia de la capat si uite asa ma uit cu tristete la mosii singuri din cluburi.

Sa platesti pentru intretinerea ta de mic si sa platesti tot ce inseamna educatie din liceu, este un efort si un consum de energie major. "Alergi" sa faci banii, pe care sa-i dai pe mancare, ca dupa aceea s-o gatesti si intr-un final sa mananci, ani de zile, cere mult timp. Altii in acest timp investesc in ei si in momentul cand va intalniti iti demonstreaza ca sunt mai pregatiti ca tine.

Fara prea multi bani, am vrut sa descopar lumea si uite asa, in prima luna din anul 2009 am mers la Viena, a fost prima tara din cele zece pe care le-am vazut pana acum. Am iesit in sute de restaurante, pub-uri si cluburi. Este usor deformata ideea ca nu poti trai intens fara bani. Se poate, totul (cred) consta in maniera pe care-o faci! Cu rabdare, poti sa ai tot ce iti doresti, trebuie doar sa ai grija ce iti doresti pentru ca ti se intampla si poti sa realizezi ca nu ti se potrivea de fapt sau ca a influentat viata ta in rau.

Nu sunt nici frumos, dar nici urat! Am iesit la sute de intalniri si s-au culcat cu mine zeci de femei. Nu ma consider norocos in dragoste si nici in cariera (dimpotriva) si, totusi, sunt un norocos pentru ca am avut o viata atat de frumoasa si plina. Am inteles ca oricine ai fi si oricat ai realizat, tot ai regrete la un moment dat in ceea ce priveste viata. Nu le poti avea pe toate, nu?
Iubesc soarele, ploaia si ceata. Iubesc natura, animalele si sunt topit dupa copii. Plang la filme emotionante si vorbesc mult. Sunt revoltat pe oamenii care ne conduc pentru ca nu au onoare!
Imi iubesc tara! Am incercat sa traiesc peste ocean, dar ca acasa nu-i niciunde (chiar daca nu iti permiti prea multe)! Nu sunt impresionat de superficial si pun accent pe caracterul oamenilor si nu pe ceea ce poseda. Nu sunt usor de impresionat.

Facultatea a fost o investitie foarte buna. M-a ajutat enorm! Dupa doi ani de stat acasa, la nousprezece ani, m-am decis sa vand PC-ul si sa merg la facultate. [Acum scriu aceasta postare de pe un laptop pe care unii isi fac credit pe trei ani sa-l aiba.] Mi-am scos investita cu varf si indesat numai prin simplul fapt ca am cunoscut oameni de calitate cu care am ramas prieten. In timpul facultatii am descoperit ca imi place sa citesc si uite asa am inceput sa-mi doresc sa gandesc out of the box (nonconformist).

Astazi sunt singur, nu ma intalnesc cu nicio fata. Nu am mai lucrat in adevaratul sens al cuvantului de cand m-am intors din America (acum 1 an si doua luni), intre timp am trait din ce am agonisit in SUA si din imprumuturi (am mai facut si diverse comisioane). Am datorii la persoane fizice si peoprire pe contul bancar pentru amenzi auto neplaite, dar sunt la zi la intretinere. Am avut o problema de sanatate in urma careia am suferit o interventie (am mostenit o circulatie proasta a sangelui) si mai am doua luni sacaitoare de tratament pana sa fiu ca nou. Nu am nici un plan si viata mea este in ceata toatala. Astept un semn pentru a sti ce drum sa-mi aleg in viata (asta am facut de cand ma stiu).

Sunt preocupat de caracaterul meu in detrimentul carierei, iar in ceea ce priveste banii, imi doresc doar atat cat sa traiesc modest. Nu sunt un scop!

Sarcina mea zilnica este sa fac o fapta buna (chiar daca este vorba doar de-o vorba buna si incurajatoare spusa cuiva la nevoie).
V-am spus sincer si pe scurt cine este Catalin Movileanu.

                                       Sa va fie bine si frumos!

Fake

Oare de ce in  ultimii ani au avut atata succes tot ce era copiat?

Mergi pe strada si vezi ca e plin de fake-uri.
Oamenii vor sa para altcineva decat sunt (alta explicatie nu am). Adica nu am statutul social pentru geanta sau ceasul de peste o mie de euro, insa imi cumpar un fake si ma mandresc ca si cum ar fi autentic (genuine). Adica vorbim despre o prea mare discrepanta intre cine este de fapt acea persoana si cine vrea sa arate ca este. Pe langa asta in prima faza de dovada de lipsa de bun simt (de maniere).
Pentru ca autenticitatea vine in primul din interior si reprezinta un intreg proces. Nimeni nu poate deveni din superficial sutentic peste noapte.

Mai aud explicatia: "Imi place acea geanta dar nu imi permit sa mi-o cumpar asa ca mi-am luat un fake!"

Semnale care avertizeaza ca nu esti autentic:

- Te imprietenesti numai cu cei care au ceva ce iti doresti si care ti-ar putea fi de folos in viitor.

- Esti teribil la colectat carti de vizita si numerele de telefon care te vor ajuta din punct de vedere profesional, dar ai putine prietenii sau relatii adevarate.

- Ii manipulezi pe ceilalti pentru a obtine ce doresti fara sa-ti faci griji legate de efectul pe care ar putea sa-l aiba acest lucru asupra lor sau a ta.

- Le permiti altora sa te manipuleze.

- Iti concentrezi comportamentul in jurul castigarii aprobarii oamenilor, indiferent de sentimentele tale fata de acestia.

-Nu esti sincer cu tine.

- Te simti singur, nerespectat si lipsit de angajament in relatii.

- La serviciu, te simti inadecvat, plictisit, subestimat, neapreciat.

- faci progrese mici in ceea ce priveste dezvoltarea ta persoanala sau nici nu iti pasa de aceasta.

- In timpul liber, nu iti mai face placere sa fii tu insuti sau te simti inconfortabil cu cei pe care ii numeai odata prieteni.

- Nu te respecti in intregime si nu crezi cu adevarat in propriile valori sau nu le urmezi in actiunile tale.

-Chiar si complimentele tale ii fac pe oameni sa se simta prost. Ele suna sincer la inceput, insa, ulterior, intentia ta reala iese la iveala.

In postarea urmatoare voi scrie despre ce inseamna a fi autentic si care sunt avantajele reale sa fii autentic.

Superficial

Ati vazut cand trece cate o pitipoanca superficiala care vrea sa para altceva decat este, cum toti o remarcam? Superficialitatea se simte de la o mare distanta. De ce oamenii vor sa para mereu altceva decat ceea ce sunt? Cand vrei sa pari altceva decat ceea ce esti, practic si teoretic, iti este rusine cu tine (eu asa vad lucrurile). Eu in viata reala fac eforturi sa fiu autentic. Insa recunosc ca in ceea ce priveste virtualul sunt maestru al deformarii realitatii.
De exemplu: pun o poza bratara de la meciul Romania-Ungaria pe facebook  si uite asa cei care vad poza, vor spune (crede) ca sunt acolo sa vad meciul, cand colo am primit-o pentru a intra in incinta stadionului cu scopul de a presta o munca part-time.

Atunci cand devii o persoana superficiala si viata ta este superficiala. Atunci cand traiesti superficial, nu traiesti! Punand accentul pe chestiuni fara prea mare importanta sau care in scurt timp nu mai au valoare, nu faci decat sa ai ca scop nefericirea ta. Dupa parerea mea tot ce inseamna material pe aceasta lume este superficial, deci de aceea nu merita prea multa atentie din partea noastra.
Stim cu totii ca tot ce este superficial nu este trainic. Bineinteles ca nimic nu este vesnic, ma refer la un lucru facut bine, adica la un lucru care rezista mai mult ca unul facut pe genunchi.

Vad tot felul de persoane care duc o viata superficiala si imediat mintea mea se duce cu gandul la oameni tristi. Oameni atat de tristi incat nu stiu ce sa faca sa epateze cu cine stie ce minunatii.

Exemplu: filmuletul de mai jos.

Lasand la o parte comentariile rautacioase ale celor care au inregistrat momentul (care pot fi acuzati de "invidie"), mi se pare exemplu perfect pentru oameni tristi care traiesc superficial pentru a compensa lipsurile. Cand spun lipsuri ma refer la nevoi neimplinite (autorealizarea, autorespect, dragoste si apartententa).

Deci aleg sa fie si sa traieasca superficial doar pentru a compensa anumite lipsuri. Superficialitatea are niste costuri foarte mari. Daca ma intrebati pe mine, nu renteaza. Mai bine impacat cu cine esti si lipsurile pe care le ai, decat sa ai un enorm consum de energie sa pari total altfel decat esti.

Cu totii stim ca oamenii nu sunt perfecti, ca avem probleme, ca imbatranim, ca ne imbolnavim, ca suntem slabi, ca mostenim diverse chestiuni etc.. Superficialul are ca scop intotdeauna sa le arate celorlalti ca este perfect. Superficialul are ca preocupare gura lumii. Cata risipa de energie!
Atunci cand alegi drumul acesta superficial, te identifici doar cu superficialul: Iti iei ca model pseudovedete; stai toata ziua prin saloane de infrumutetare; faci din solar un antrenament; iti cumperi mereu tot ce apare nou, pentru a fi in trend cu lumea; ai prieteni superficiali; te uratesti cu tot felul de operatii estetice si ai impresia ca apartii "lumei bune".

Insa unii dintre cei care sunt superficial simt lipsa banilor. Acum sa te tii! Da, nu toti cei care traiesc superficial au si bani pentru viata trista de mai sus. Acestia isi tin mintea ocupata cu compromisurile pentru a ajunge in "lumea buna". Partea proasta este ca nu poti iesi la terasa cu iPhone-ul tau 5s, pt ca cei din lumea buna te vor respinge CLAR! Trebuie sa vezi cum faci cat mai rapid sa-ti iei iPhone 6, pentru ca tu pe cei cu iPhone 6 ii admiri si asa apartii si tu acestei "lumi bune". Cum faci sa-ti iei telefonul? Pai ii mai bagi o poveste strainilor pe care i-ai cunoscut in timp ce faceai video-chat, iar acum au ramas sponsori.
Cei care simt acut lipsa banilor dar vor sa traieasca superficial si-au creat explicatii, raspunsuri pentru orice situatie care ii tradeaza. Fara bani, dar fac tot ce este posibil si imposibil sa-si copieze modelele si stilul lor de viata. Stau pe la carciumi de "fite", "tragand" 2h de un suc, merg doar in locuri care le dau o falsa valorizare (Gen: Mon Cher, Bamboo, freddo etc.) unde preturile sunt explodate pentru ca aceste carciumi se adreseaza "lumei bune".

Ar mai fi multe de spus, insa voi trece la ce este cu adevarat important:

Sunt oameni care nu au vazut niciodata lumina zilei sau care se deplaseaza cu ajutorul unui scaun cu rotile. Sunt oameni care nu au facut niciodata sex. Sunt oameni bolnavi grav sau care s-au ratat din cauza unor dependentelor nocive. Sunt oameni cu probleme mentale grave si multe altele, din pacate!
Deci chestiuni ca: telefonul este vechi sau ca nu iti sta parul (sau ca porti chelie) sau ca ai doar doua perechi de pantofi sau ca prietena ta cea mai buna te-a barfit sau ca stai la periferie sau ca mergi pe jos (apreciaza ca poti sa mergi) sau ca ai o corigenta sau ca te-ai certat cu iubitul sau ca tu nu ai iesit niciodata din tara sau mai stiu eu ce. Sunt chestiuni superficiale care nu ar merita nici un pic de energie investita (regret) din partea ta!
Cu cat iti doresti mai putine chestiuni superificale, cu atat vei fi mai fericit!
Important este sa fim sanatosi fizic si psihic pentru ca altfel restul nu mai are nici o valoare!

Seriozitate II

Sunt multe fete in cautare! Ele sunt pe facebook ca la piata, in asteptarea clientilor. Isi expun tot ce au mai de  pret, din poze iti dai seama ca nu mai ai nimic de descoperit fata in fata. Imi spunea o tipa: "asta vinde!".

Pai cum sa ai ganduri serioase cu una de-ti arata tie si altor cateva sute (mii) tot ce are ea mai de pret.
Pai bineinteles ca ne referim la fizic, ca inteligenta nu se vede in poze. Poate daca ea ar exista, nu s-ar expune in halul acesta. Mie imi suna si putin a disperare. Adica chiar asa sa-ti moara toti admiratorii incat sa faci orice sa apara mereu unii noi? Disperare de atentie si de admiratie, nu ma refeream la alta disperare...dar cine stie!

Eu le inteleg pe fetele astea de sunt materialiste; sunt tinere si frumoase si au multe nevoi (solar, farduri, haine etc.). Insa parca cele mai materialiste sunt cele mai putin frumoase, care isi gasesc cate un salahor si ii toaca sambata leafa primita.
Dar cand vedeam la mare niste fete tinere si superbe cu niste tigani burtosi si urdurosi, ma intristam.

La fel si in cazul celor care merg goale pe strada. Ar trebui data o lege de genul ca cele in cauza sa nu mai aiba dreptul sa depuna plangere ca au fost hartuite sau violate (astfel de mesaje trimit) pentru ca starnesc barbatii si ii lasa asa, iar unii le arata lor.

Acum daca ii trimiti un mesaj cu vreo propunere indecenta uneia de i-ai vazut "piersicuta" direct de pe facebook, spune ca esti badaran. Oare de aceea tara este plina de badarani?

Cum sa vrei ceva serios cu una de isi pune pe la cover (coperta) sau prin profil poze cu nu stiu ce masini de lux sau tot felul de haine si accesorii de lux? Le numesc Madame Bovary de facebook, pe astea de viseaza in luna si in stele. Reveniti cu picioarele pe pamant!

Saracie mare in Romania! Multe profile sublinieaza saracia prin dorinta de epatare cu masina (de cele mai multe ori fiind o vechitura) sau telefonul mobil sau orice este normal sa detii in 2014. Unele vor sa arate cat de iubite sunt, facandu-le si pe altele invidioase cu ce flori primesc sau mai stiu eu ce atentii. Din unele profile iti dai seama foarte usor de faptul cat de des face sex. Isi posteaza feeling loved with X, dupa aceea vezi seara urmatoare feeling special with Y!

Dar cele mai serioase neserioase sunt cele care isi fac cateva profile false si incep sa comenteze de pe unu pe celalat si isi dau check-in cu toate profilele false. Asta mi se pare patologic! Ma sperie acest fenomen pentru ca sunt extrem de multe serioase neserioase! Multi nebuni si pe facebook-ul asta! Astia din cand in cand mai lasa PC-ul si ii intalnesti si pe strada.

Unde sunt fetele

serioase?

Fetele carora nu le suna telefonul ca la Informatii Gara de Nord; care iubesc copiii si animalele; fetele care citesc cate ceva din cand in cand; fetele care nu viseaza sa intalnesca un batran simpatic si bogat; fetele care iti spun de la inceput ca au iubit si ca nu se cade sa iasa cu tine; fetele care nu umbla cu mai multi baieti deodata (ca cica asa este cool); fetele care nu mint in legatura cu toate prostiile; fete care nu injura; fetele care nu incearca sa iasa in evidenta; fetele care vorbesc cu subinteles; fetele a caror defecte le fac deosebite; fetele pe care le adori pentru dragalasenia lor; care respecta mereu ceea ce spun; fetele care nu vor sa supere; fete care urasc superficialul; fete care nu risipesc apa; fete care te lasa sa dormi, chiar daca ea s-a trezit; fete care sunt fericite din lucruri marunte si simple; fetele pe care le imbarbatezi cu drag cand au cate o drama de genul: "nu imi sta suvita cum vreau!"; fetele de treaba; fetele care nu sunt neaparat frumoase, dar care sunt atat de simpatice de iti vine sa o "mananci"; fete care nu sunt dificile; fetele care apreciaza manierele la un baiat; fete care nu sunt complexate pentru ca au sanii mici; fetele care stiu ce vor; fetele care pun accent pe adevaratele calitati; fetele care nu se pricep la tehnologie si la masini; fete ecologiste; fetele care se imbraca de la firme normale, dar cu bun gust; fetele care nu vorbesc tare; fetele care rad mult si tot timpul au zambetul pe buze; fetele decente; fete pozitive; fetele care se machiaza cu bun gust sau chiar deloc; fetele care iti pun piedica in timp ce te plimbi cu ea prin parc sau iti scutura creanga cu roua cand treci pe sub ea; fete cu care te simti bine in pielea ta; fetele care nu te terorizeaza cu telefoane si mesaje; fete naturale; fetele care vor sa fie dorite pentru cine sunt si nu pentru cum arata; fetele care au simtul umorului; fetele cu demnitate; fete gingase; fetele a caror simplitate emana o complexitate coplesitoare; fete care iubesc sa te tina in brate in timp ce va uitati la un film intinsi pe canapea; fete pe care te poti baza oricand; fete pe care le iubesti din prima clipa; fetele care nu condidera ca barbatii sunt doar o extensie a penisului; fete nematerialiste; fete care nu vor tot timpul doar sa se distreze; fetele care nu vorbesc urat; fetele carora le place sa mearga si cu tramvaiul; fete cu care ai vorbi o viata incontinuu; fete care te mangaie; fete care apreciaza ca vii cu bicicleta la intalnire; fete cu care vrei sa te casatoresti; fetele care nu viseaza sa fie carieriste; fete care apreciaza cadourile confectionate de catre tine; fete cu care poti construi; fete care nu isi schimba starea ca bataia vantului; fetele care iubesc muzica buna; fete care urasc operatiile estetice; fetele care iubesc teatrul; fetele pentru care banii sunt doar niste hartii; fete care iubesc natura; fetele care ar sta de dragul tau si pe jos; fete sensibile; fetele pentru care pari simpatic si atunci cand esti morocanos; fetele care viseaza la iubire sincera; fete care isi doresc o familie; fetele care iti castiga respectul pe viata; fete care nu vor sa para altceva decat sunt; fete optimiste; fetele care respecta baietii; fetele care nu asteapta tot timpul sa plateasca baiatul; fetele care adora sa mearga pe jos; fetele care atunci cand te refuza, te face sa o placi si mai tare; fete serioase!

Mai exista astfel de fete?

Seriozitate

Am o mare problema: oamenii din ce in ce sunt mai neseriosi.

Cand ma refer la neseriosi, ma refer la simplul fapt sa respecte ceea ce spun.
Indiferent de varsta, sex, statut sau profesie.

Cum pot acorda increderea mea unei persoane care nu respecta faptele marunte?
Pot sa cred ca si in cazul lucrurile mai importante face la fel? Caracterul unei persoane este acelasi indiferent de caz sau situatie!

Vremurile devin din ce in ce mai egoiste si mai individualiste, afectandu-ne pe toti.
Cum poti sa vrei sa constuiesti ceva serios cu o persoana pe care nu te poti baza? O persoana care nu respecta ceea ce spune, clar nu este de incredere. Persoanele tot timpul nehotarate si care sunt patronate doar de trairile momentului, nu aduc decat instabilitate si stres in viata ta (mereu nestiind la ce sa te astepti cu adevarat).

Cum poti sa vrei ceva serios cu o femeie care spune mereu "nu stiu" (adica nu se cunoaste pe sine) sau cu un barbat care spune mereu "ne vedem maine sigur", dar mereu este un maine.

Daca ii spui cuiva ca este neserios, se supara pe tine spunand ca nu il cunosti. Nimeni nu cunoaste pe nimeni, pentru ca noi nu ne cunostem in prea mare masura. Asa ca normal daca nu te cunosc sa-ti pun o eticheta dupa ce observ ca faptele nu coincid cu ceea ce spui.

De fapt despre asta vorbim: despre fapte! Stiu sa impachetez frumos totul cu ajutorul cuvintelor, insa faptele sunt cele care cu adevarat conteaza si care ne spun de fapt ce caracter are acea persoana.
Desi evreii spun: "Ofera tot ce este gratis!"
Cuvintele sunt foarte importante si nu ar trebui sa fie oferite gratuit. Fiecare cuvant are o incarcatura emotionala, energetica si poate materiala.

Vointa sta la baza acestui comportament atat de des intalnit in vremurile noastre.

Cand vrei ceva, te mobilizezi sa obtii acel ceva. Cand nu stii ce vrei, transmiti mesaje neclare si bulversezi totul in jurul tau. Odata cu asta, nici nu poti obtine ceva, daca tu nu stii cu adevarat ceea ce vrei! Timpul trece si la un moment dat culegem ce am semanat. Neseriozitatea, egoismul si individualismul nu duce decat la singuratate. Singuratate este pretul suprem pentru neseriozitatea noastra. Singuratatea este o boala care nu te omoara dar care nici nu te lasa sa traiesti. Daca te obisnuiesti cu singuratatea sunt grele sanse sa mai scapi de ea.

 Din pacate realizam prea tarziu ca suntem singuri doar din cauza noastra, cand nu prea putem sa schimbam prea multe. Aruncam vina pe ce ne inconjoara, insa noi suntem de vina! Ne atrage ceea ce nu putem avea (de multe ori ii respingem pe cei care ne pot oferi ceea ce cautam de-o viata si ne consumam energia cu cei care nu vor decat sa ne foloseasca). Uite asa obosim cautand si nu mai avem rabdare cu cei care cu adevarat merita. Acordand cuiva o sansa care iti demonstreaza ca te place sincer, iti acorzi tie o sansa sa fii iubit si sa iubesti.

Concluzie: Atunci cand esti neserios, nehotarat si pur si simplu nu te cunosti pe tine prea bine, ii afecteaza pe ceilalti intr-o mai mica masura fata de cum te afecteaza pe tine.

Totul intorcandu-se ca un bumerang in ceea ce te priveste. Nu oferi cuvinte pentru ca sunt gratis, pentru ca asta vei culege, cuvinte "goale". La randul tau, nu vei fi consideriderat o persoana de incredere si de multe ori vei fi inlaturat si nu te vei simti prea ok. Intr-o lume atat de nesigura, cu totii cautam siguranta; de aceea nimeni nu mai vrea sa aiba de-a face cu persoane neserioase pe care nu se pot baza. De aici inseamna mai putini prieteni, mai putine cunostinte si mai putine sanse de o viata mai usoara. Viata este grea oriunde, insa de multe ori, noi singuri ne-o facem mai grea. Cu cat oamenii isi ofera iubirea neconditionat, cu cat exista mai multa armonie si cu cat exista baza pe cei din jurul nostru, viata devine mai usoara.
 La nivel social, cu cat sunt mai multi neseriosi cu atat stresul colectiv creste. De aici cresc sansele de depresie sau de pura tristete. Depresia nu aduce decat un organism slabit si lipsa energiei pentru fapte bune si o distorsiune catastrofica a realitatii. Cu cat populatia este mai trista, cu atat ea devine si mai trista. Generatii intregi au o speranta a lucrurilor bune mai scazuta si se nasc noi indivizi care cred ca sa fii neserios este ceva normal.
Toate astea doar pentru ca tu nu ai putut sa te gandesti mai bine daca poti respecta ceea ce ai scos pe gura, inainte sa o faci! Te-ai mintit pe tine!
 Nu poti cere ceva ce tu nu poti oferi!

Concluzie:

      Gandeste-te bine inainte sa promiti ceva, pentru ca dupa aceea trebuie sa respecti ceea ce ai spus.
Nu oferi cuvinte fara insemnatate sau fundament.
Ofera pentru ca simti, nu pentru a primi ceva inpoi.

Trist

Domnilor, mi-e rau!

Nivelul este mai scazut decat credeam. Persoanele din imaginile de mai jos au drept de vot.

Un intervievat raspunde la intrebarea pe ce planeta suntem: "Nu ştiu, nu sunt de aici"
Altul are furatu' in sange, cica sa-i sufle reporterul.

Cand am spus ca principala problema a tarii noastre este educatia, se pare ca nu am gresit!

Daca un reporter merge intr-un sat si gaseste ceva persoane care nu stiu niste chestiuni elementare (cate luni are un an, pe ce planeta suntem, ce se intampla cu soarele noaptea, pe ce continent se afla Romania, in ce secol suntem, la ce ne ajuta creierul, pentru ce sunt alegerile din luna noiembrie, in ce tara traim etc.) va dati seama cum stam la nivel national?!

Am aflat rapunsul cum au ajuns unii sa aiba putere de decizie in Romania.

Alegerile din noiembrie sunt foarte importante. Oricine ar veni la carma tarii, nu poate repara in cinci ani cei douazeci si patru de ani de degradare. Dupa parerea mea, in punctul in care ne aflam, urmatorii cinci ani sunt extrem de importanti pentru viitorul Romaniei.

De fiecare dintre noi depinde viitorul urmasilor nostri!

Comercial

Dragilor, m-am inscris intr-un concurs pentru cel mai cel blog, SuperBlog. Cand colo, concursul consta in a face reclama unor produse pe care nu le-ai folosit niciodata sau care nu iti plac sau pur si simplu, nu ti-le permiti. Adica aproape 200 de bloguri fac reclama gratuita zilnic in speranta ca si ei castiga ceva. Cel mai castigat fiind organizatorul "competitiei".

Eu unul sunt agasat de reclame! Sunt peste tot... chiar peste tot!

Nu am putut da curs probelor din concurs pentru ca incalcau unu dintr principiile mele:

Valoarea umana (demnitatea, onoarea, integritatea) este mai presus de cea a banului.
Nu promovez un produs/serviciu decat daca l-am folosit si am fost super incantat de el. Adica nu mint ca poate castig ceva, astfel putand sa insel increderea celor care mi-au acordat-o!

Alte principii:

-Nu umblu cu femei maritate (astfel nu cred ca s-ar mai "sparge case");

-Nu platesc o femeie sa se culce cu mine (sunt tanar si in putere :P);

-Onoarea are prioritate;

-Sa fiu serios si cinstit

-Sa incerc sa duc o viata cat mai sanatoasa (corpul fiind "casa" unde "locuiesti" o viata intreaga);

-Sa devin mai bun in fiecare zi (sarcina: sa fac cel putin o fapta buna pe zi).

  Nu sunt un fan al comercialului pentru ca, a vinde nu inseamna si sinceritate, ci doar profit.
Sunt multi care fac bani frumosi din blogging, insa sunt comerciali. Au castigat admiratori scriind ceea ce vor oamenii sa citeasca, fac reclama mascata la tot felul de produse (postari comandate de catre producatorii produsului) si uneori bat campii serios doar pentru a atrage audienta.

Insa cine ii poate judeca cand trebuie sa mancam de trei ori pe zi?

Reclamele au devenit un sector cu castiguri impresionante si din care unele domenii pot supravietui, insa nu stiu cat de mult ajuta cu adevarat o tara sa se dezvolte cand si reclama este tot o intermediere.