luni, 14 decembrie 2015

Materialismul - Alege sa devii mai bun~

Am decis sa scriu aceasta postare dupa ce am realizat ca unii oameni au o rezistenta in ceea ce priveste sa plateasca pentru ceva ce nu este palpabil material (obiect).
Am cunoscut persoane care nu functionau si care cheltuiau sume mari de bani pentru un moment de bucurie. Daca am lua ca exemplu Shoppingul, o pseudoterapie, care s-a propagat pentru ca aduce un moment de bucurie. Este o terapie falsa pentru ca nu rezolva cauza, iar efectul tine foarte putin. Ganditi-va ca sunt persoane care nu folosesc niciodata acele produse.
Orice probleme am avea, o rezolvare trainica porneste de la cauzele ei; pentru ca intotdeauna un efect are cel putin o cauza!

Insa unii dintre cei care nu functioneaza, nici nu iau in calcul sa apeleze la un specialist sau sa isi doreasca cu adevarat sa isi rezolve problemele. Un specialist nu ofera nimic palpabil (cum se intampla cazul shoppingului), dupa spusele unor, ofera doar vorbe. Totodata cea mai buna investitie este cea care este facuta pentru a avea o viata linistita si fericita (in majoritatea timpului). Pe de alta parte, este impetuos necesar ca persoana care nu functioneaza sa apeleze la un specialist si sa-si doreasca sa fie mai bine! Insa si aici ne lovim cu o problema sociala, in inconstientul colectiv, cei care apeleaza la un psiholog/psihoterapeut inseamna ca este "nebun". "Ce-o sa spuna lumea cand aude ca merg la psiholog?" Desi, si preotii sunt un fel de psihologi, insa cu o abordare diferita!
Noi oamenii simtim sa vorbim despre problemele noastre si asta inseamna o eliberare. Asa au aparut duhovnicii si spovedania etc..
Uitam ca suntem oameni si ca oricare dintre noi poate avea momente de ratacire si probleme. Oricui, i se poate intampla orice, oricand!

Acum inmultim cele mai de sus, la nivel de masa. Putem sa presupunem ca materialismul, focalizarea pe acumulare, consumerismul este un efect al unor oameni care sunt nefericiti si au falsa impresie ca aceasta este solutia. Pana si dependenta de munca, este o terapie. Cu cat mai multa munca cu atat mai putin timp de gandire la realitatea cruda.
Munca are mai multe beneficii decat financiare (dar asta intr-o postare ulterioara) insa nu la extreme.

Deci, putem considera ca cele mai bune investitii sunt in propria persoana. Educatia nu este un obiect, insa ea face diferenta intre indivizii unei societatii - luminand minti.

Increderea oamenilor este pusa la incercare de tot felul de persoane mai putin bineintentionate. Am devenit din ce in ce mai circumspecti pentru ca unii au profitat de emotiile umane pentru a se imbogati. De aceea ne este din ce in ce mai greu sa ne acordam increderea si ajutorul nostru. La fel este si in lumea specialistilor despre suflet:

Deci un psiholog, consilier psihologic, psihoterapeut sau psihiatru, are aceasta titulatura dupa ani de studiu, dezvoltare si investitie. Cineva intr-o noapte s-a gandit ca este mai destept si printr-un curs de cateva zile poate castiga mai mult decat cineva pregatit in ani.
Asa a aparut coaching-ul si meseria de coach. Niste escroci (dupa parerea mea), care prin pretul ridicat perceput, conving ca "antrenamentele" lor sunt ceva de vis!

Un pret, are o intreaga psihologie in spatele lui, de aceea il face important. Cei care nu isi respecta munca si din considerente de supravietuire, practica un pret mic, se autosaboteaza. Inconstient, noi atribuim o calitate ridicata unui pret ridicat. De cele mai multe ori asa este, insa nu intotdeauna. Aici este o intreaga discutie... Cand vorim despre produse, acesta este stabilit in mare in functie de cerere si oferta, insa cand vine vorba de servicii, sunt mai multe aspecte. Aspecte care nu intotdeauna sunt sincere si care coincide cu realitatea. Pretul ne motiveaza!

 Din exercitiul supravietuirii s-a trecut la goana neintrerupta dupa acumulare. Aceasta acumulare are in spate o manipulare (persoana de succes) si umplerea golurilor sufletesti. Insa aici este un cerc vicios, am ca scop sa fac bani pentru a fi fericit, insa nu mai am timp sa ma ocup de propria persoana si dezvoltarea ei pentru a intelege ca fericirea este in interiorul fiecaruia dintre noi. S-a demonstrat ca succesul si bogatia nu te face mai implinit!

Va recomand sa va opriti un moment din tot ceea ce faceti si sa va adresati niste intrebari (eventual in scris):

-Cine sunt eu?
-Ce lucruri diferite imi doresc sa fac?
-La ce sunt bun?
-Ce conteaza pentru mine in viata?
-Ce valori am?
-Care-i scopul meu in viata?
-Ce imi doresc sa realizez?
-De ce simt ceea ce simt?
-Ce anume iti aduce bucurie?
-Ce anume te-ar face pe tine sa te simti bogat?
-Care este cel mai bun lucru care ti s-a intamplat luna trecuta?
-Ce anume ar da sens in viata ta?

"Am spus adesea ca imi doresc ca oamenii sa poata sa isi realizeze toate visurile, imi doresc sa fie bogati, sa fie faimosi ca sa poate vedea ca nu acolo isi vor gasi implinirea. Ca multi dintre voi, eram preocupat sa ma duc in lume si sa fac ceva mai mare, mai maret decat mine. Pana cand cineva mai inteligent decat mine m-a facut sa realizez ca nu este nimic mai mare decat mine insumi."

Jim Carrey



joi, 10 decembrie 2015

Valorile - Alege sa devii mai bun~

Daca intrebi pe cineva "cine este el", il blochezi. Desi este vorba exclusiv despre el. Cine ar putea sa stie mai bine ca el, "cine este"? Totusi intampinam o problema cand suntem intrebati "Cine suntem?".
Cei care se blocheaza pentru cateva momente, incep sa iti spuna despre profesia lor sau ce hobby-uri au. Asta oare ne defineste cu adevarat?

Oare ce inseamna cu adevarat sa aflam cine suntem? Ce ne defineste? Care este scopul nostru?

Sunt de parere ca valorile ne definesc. Viata cruda si instinctul de supravietuire, uneori ne fac sa uitam de aceste valori, ca intr-un final doar ele sa conteze!

Atunci cand ai principii si valori sanatoase, viata este mult mai usoara pentru ca ele te scot din incertitudinea cotidiana. Orice situatie ai intampina, tu stii ce alegere sa faci! Cu cat valorile si principiile tale sunt bine inradacinate, cu atat tentatia este mai slaba.

Nu stiu cat timp alocam in viata unor chestiuni atat de importante, care ne definesc viata. Suntem prea ocupati sa ne ocupam de ceea ce este important.
La final de an, ne uitam in urma si evaluam realizarile. In acest final de an, ar trebui sa aruncam o privire si asupra valorilor personale pe care le avem. Sa alocam putin timp pentru o introspectie sincera.
____________________________________________________________________________
Cat rau fac animalele oamenilor si naturii si cat de mult rau fac oamenii animalelor si naturii?

Vom fi cu adevarat evoluati cand nu vom mai construi gradini zoologice pentru amuzamentul nostu in detrimentul suferintei animalelor.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom privi planeta ca pe casa noastra, de care trebuie sa avem grija pentru mostenitorii nostri.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom trata orice seaman ca pe cineva drag al nostru.
Vom fi cu adevarat evoluati cand vom inceta sa ne autovalorizam cu lucruri materiale.

Iar exemplele pot continua...
____________________________________________________________________________
Ce sunt valorile personale?

 Valorile personale sunt un instrument puternic ce iti influenteaza viata fara sa stii daca nu esti constient ca ele exista si daca nu stii care sunt prioritare pentru tine. Ele sunt standardele pe care si le defineste fiecare pentru a trai conform lor si influenteaza adesea atitudinea si comportamentul nostru. Ele sunt cele care ne influenteaza deciziile de viata. Si tot ele ne contureaza unicitatea si ne definesc autenticitatea.

 Ce trebuie sa stii despre valorile personale
 Caracteristica cea mai importanta a valorilor personale este „relevanta” Valorile personale sunt acele standarde pe care ti le definesti pentru a trai conform lor. Acest proces de definire si redefinire este unul continuu si este influentat de mediul extern. Modul in care fiecare isi defineste valorile personale este unul propriu. De exemplu: pentru o persoana „sa nu furi” poate fi o valoare prioritara pe cand pentru altcineva aceasta este una dintre cele 10 porunci crestine (de neincalcat), iar pentru altcineva este ceva firesc pentru a putea „trai intr-o societate evoluata”. Daca cei din grupul meu fura iar eu imi doresc sa nu fur si aceasta este valoarea mea prioritara, voi incerca sa nu o incalc si sa evoluez astfel, sa traiesc dupa alte standarde decat grupul meu. Daca cei din jurul meu nu fura si acest lucru este de neconceput in cercul meu de cunoscuti, voi avea o alta valoare prioritara pentru ca acest „standard” este deja ceva firesc. Cu alte cuvinte o valoare este o valoare personala (un standard de viata pentru mine) doar in conditiile in care este relevanta pentru mine.

Cum functioneaza valorile personale? 

In trecut nu s-a acordat prea multa atentie valorilor, dar la inceputul anilor 1990 cercetatorii au decis sa le studieze mai mult pentru a le intelege. Unii dintre ei au facut liste de sute de valori care mai de care mai interesante (totul la nivel teoretic), dar au fost si cativa care au dorit sa afle cum functioneaza (in practica) pentru fiecare persoana, pentru a putea crea instrumente care sa ne ajute sa ni le identificam mai usor. In 1992 un cercetator a facut un inventar al valorilor pentru a le identifica pe cele care apar in mod repetat si mai mult le-au impartit in doua categorii: „valori vecine” si „valori opuse". Este foarte probabil ca o persoana pentru care conteaza mult „libertatea” sa conteze si „vecina” sa „curiozitatea” sau „creativitatea” si mai putin probabil sa conteze o valoare „opusa” precum „respectul pentru traditie”. Asadar e probabil sa avem mai multe valori din aceeasi categorie „la pachet” si mai putin probabil sa ne identificam cu „antonimele” lor.

Desi valorile personale sunt subiective, ele sunt influentate de mediul exterior: de media, de oamenii model care apar des la televizor, de reactia celor din jurul nostru la un anumit comportament. De exemplu: cand un profesor iti da nota 5 cand tu erai de 8 (comportament), cu convingerea ca asa te motiveaza sa inveti mai mult, te poate face sa crezi ca oricat ai invata nu vei obtine niciodata o nota buna, poate chiar te face sa crezi ca esti incapabil si iti scade increderea in tine (atitudine). O persoana care nu este increzatoare in propriile forte este mai probabil sa nu aiba o directie clara in viata (valoare). Valorile ne pot face sa avem prejudecati. De exemplu: daca pentru tine „sentimentul de apartenenta la un grup” este o valoare importanta, e posibil sa nu ai prea multa ingaduinta pentru o persoana care apreciaza „solitudinea” si sa pui etichete imaginare dar grele pe fruntea persoanei respective (ex. „e un ciudat”).

Valorile apar, dispar, comportamentele care le reflecta se transforma 

Valorile personale se contureaza in copilarie, de la o varsta foarte frageda. Parintii (ne place sau nu) sunt cei care contribuie la construirea primului set de valori, in copilaria noastra. De exemplu: in familia mea, politetea era foarte importanta. De mica am invatat sa spun „multumesc” si continui sa fac asta si acum. E atat de „parte din mine” incat uneori cand ma lovesc de un scaun, din reflex spun „pardon”. De asemenea pentru mine un „multumesc” inseamna foarte mult. Tu cand ai spus „multumesc” ultima data? Unele valori dobandite in copilarie nu se pastreaza. De exemplu: de la o varsta incolo „obedienta” (sau a asculta de parinti) poate parea ca ne impiedica sa crestem, sa ne dezvoltam asa cum ne dorim, sta in calea curiozitatii si setei de cunoastere, drept pentru care o stergem de pe lista si raspundem cu „nu vreau” la cerintele parintilor nostri. Valorile se transforma o data ce inaintam in varsta. Adolescenta este o perioada foarte importanta din viata, cand afli cine esti si definesti cine vrei sa fii – e ca o calatorie cu trenul pe care ai inceput-o din dorinta de a „creste mai repede” si care se incheie unde si cand decizi tu...doar ca trebuie sa decizi, adica sa alegi si asta uneori e cam greu. De exemplu: intotdeauna in familia mea s-a optat pentru „sinceritate in orice situatie”. Ai mei ma iertau cand ajungeam acasa mai tarziu decat trebuia daca spuneam sincer unde am fost si cu cine ca sa poata analiza gravitatea situatiei. Cultivata de la o varsta frageda „sinceritatea” a atins cote „extreme” chiar din liceu cand la unele materii intrebam „de ce sa invat teoria care oricum exista in carte si oricum o voi uita” si eram imediat catalogata drept „impertinenta”. Pana acum cativa ani reuseam adesea sa imi ranesc prietenii cu sinceritatea mea: „daca vrei sa iesi din situatia asta trebuie sa te schimbi” – cui ii place sa auda asa ceva? Desi valoarea aceasta este in continuare importanta pentru mine, am reusit sa imi dezvolt abilitatile de comunicare astfel incat sa fiu sincera fara a rani.

Cultivarea valorilor personale la nivel de institutie, companie, tara 

La fel cum familia cultiva un set de valori si scoala (spatiul, profesorii si orele de curs) poate cultiva valori. De exemplu o ora deschisa in care elevul este incurajat sa isi exprime parerea si sa lucreze in echipa cultiva valori precum „deschidere”, „non-conformism”, „creativitate” si „incredere in sine”. O ora in care elevul este incurajat sa asculte si sa pastreze ordinea si linistea cultiva valori precum „traditionalism”, „securitate”, „autoritate”, „conformitate”. Daca valorile tale nu coincid cu cele cultivate de scoala la care inveti, pentru a echilibra balanta, te poti implica in afara programului scolar, in activitati extracurriculare. De asemenea, la viitorul tau loc de munca te poti identifica sau nu cu valorile companiei, cu valorile cultivate de mediul din companie. Si la nivel de tara se pot identifica si cultiva anumite valori in functie de oamenii-model mediatizati si de legile statului. De exemplu: o lege sociala ce acorda o sustinere financiara motivanta tinerelor mame, va cultiva valori precum „familia” si va incuraja cresterea natalitatii. Mediatizarea preocuparii pentru aspectul fizic va cultiva valori precum „imaginea” ce poate genera probleme de alimentatie incorecta din dorinta de conformare aceasta valoare sociala mediatizata. La randul lor valorile personale, prin atitudini si comportamente, pot influenta, de exemplu adoptarea unei legi.
Sursa: www.scoaladevalori.ro






vineri, 4 decembrie 2015

Naivitate pe facebook.

Vad tot felul de mesaje manipulatoare si vorbe de duh pe facebook, care dau bine, insa realitatea le cam bate la fund. Multe dintre ele sunt promovate desi nu sunt scrise corect, iar altele sunt motivante, le citim, dam like si poate si share si ne continuam viata in acelasi stil.

Insa ce ma intriga, este cand vad mii de oameni care in speranta ca pot castiga ceva (de cele mai multe ori, un telefon) "participa" la acel concurs.
Unii ar da vina pe saracie, altii spun ca psihologic ne place sa castigam ceva, orice!

De fapt, dupa pare mea, este putin din toate. Dar sunt de parere ca saracia nu este un element favorizant, ci de fapt au succes aceste "concursuri" pentru ca sunt ajutate de naivitate. Poti fi sarac si banuitor!

Am vazut sute de astfel de concursuri. De fiecare data este vorba de acelasi mecanism de manipulare:  1. O vedeta (Andra, Maruta, Connect-R etc.) cu o ocazie speciala sau care doreste sa-si fidelizeze fanii, organizeaza un concurs cu un premiu pe care l-ar putea folosi oricine sau care ar fi la randul sau un cadou perfect (un telefon mobil de ultima generatie) si al carui valoare nu este de neglijat.

2. O companie promoveaza un produs sau doreste sa-si faca reclama printr-un concurs (masini, smartphone-uri etc.).

Toate aceste concursuri au ca regulament aceleasi conditii, si anume ca fiecare participant sa parcurga pasi  de promovare a concursului: Like, Comm, Share. In ceea ce priveste conditia de a adauga un comentariu anume, face parte din ritualul ca acel concurs sa para veridic; la fel si detalii despre data la care se face extragere si prin ce metode se alege si declara castigatorul/castigatorii.

Aceste concursuri nu sunt nascocite de romani, ele au fost copiate, bineinteles!

Insa ce convinge cel mai bine, este faptul ca pe participanti nu ii costa nimic (aparent).
"Ce daca o fi teapa, nu ma costa nimic!"
 Trebuie doar sa urmeze pasii si s-au inscris. Iar anunturile contin fotografii convingatoare (ca in imaginea de mai sus): se arata premiile, vedeta tine premiul in mana, premiile sunt impreuna cu chitante doveditoare de achizitie sau au funde de cadou.

Din pacate, cei bineintentionati, cei care organizeaza concursuri pe bune, au parte de mai putina incredere din cauza acestor concursuri fake. Asa cum se intampla cam despre orice. Oamenii care chiar au nevoie de ajutor, nu mai sunt credibili din cauza unora care au profitat de pe urma emotiei umane.

Insa de ce cineva ar organiza un concurs si ce ar avea de castigat?

Pai aceste concursuri nu sunt organizate doar pentru a se bucura de atentie, ci sunt afaceri in toata regula. In primul rand nu sunt profile reale. Impostorii se folosesc de imaginea vedetelor in cauza. Imaginile postate de cele mai multe ori sunt copiate de pe net sau chiar de pe paginile vedetelor, insa cu un alt mesaj.
Ceea ce pare a fi gratis pentru cineva, inseamna un capital pentru altcineva. Acest capital este LIKE-ul (sau orice inseamna un capital pe canalele virtuale - youtube etc.).
Pentru unii un concurs ar costa mai putin decat daca ar plati facebook-ul pentru acea reclama, insa acestia sunt cei bineintentionati. In cazul celor care organizeaza un concurs fake, are ca scop sa stranga cat mai multe like-uri etc.. Cu cat se strang mai multe like-uri, cu atat pagina aceea valoareaza mai mult. De aceea trebuie sa fie cat mai promovat concursul de fiecare participant.
Intr-un final, pagina se vinde, se modifica numele, se sterge continutul de pana atunci, dar like-urile raman. Like-uri care aduc o imagine de seriozitate si de notoritate si cel mai important, mesajele postate ajung instat la cat mai multi oameni.

In concluzie, ce-i gratis ar putea costa mai mult!




sâmbătă, 14 noiembrie 2015

vineri, 6 noiembrie 2015

O lectie de viata

Dragilor,

 Astazi se implineste o saptamana de la nefericitul eveniment. Desi nu am fost implicat in vreun fel si nici vreun cunoscut de-al meu, am constientizat ca i se poate intampla oricui.
Am realizat in acest week-end trist ca suntem atat de vulnerabili si ca nu suntem atat de puternici pe cat ne credem.

Am trecut in revista zecile de cluburi in care am fost in mai multe randuri si am realizat ca am avut noroc. Am avut noroc ca sunt astazi sanatos. Si pot sa atribui acest noroc pe mai multe planuri, nu doar in ceea ce priveste noptile pierdut in cluburi.

Am plans mult, m-am identificat cu cei carbonizati. "Mie nu mi se intampla!" si "Merge si asa!" sunt concepte pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le daramam si ceea ce alegem sa facem, sa facem bine!

La inceput nu am stiut despre ce e vorba. O cunostinta imi spune la telefon ca au ars niste satanisti, nu am luat nicio atitudine pentru ca nu stiam despre ce era vorba. Dupa aceea am inceput sa vad filmulete pe facebook si tv. Nu auzisem de acest club si nici de formatia in cauza. Nu sunt un fan al rock-ului, insa ei chiar sunau bine! Din curiozitate am cautat pe google maps sa vad unde A FOST acest club, cand colo, primele doua poze erau cu oameni suprapusi carbonizati. Atunci a inceput declicul tristetii pe care am simtit-o in ziele ce au urmat.

Am inceput sa imi dau seama de gravitatea si de durerea prin care au trecut. Toti oamenii care au participat in vreun fel la aceasta tragedie, raman marcati. Odata m-am ars superficial pe antebrat incercand sa scot o tava din cuptor. A durut groaznic si a tinut trei saptamani, dapai cand esti ars 50% din suprafata corpului si hainele s-au facut una cu pielea. Cumplit!

De aceea trebuie fiecare dintre cei implicati sa isi caute puterea de a trece peste in fortele proprii. Si sa fie sustinuti neconditionati de cei dragi. IUBIREA este cea care ne vindeca de ORICE!
Viata nu va mai fi la fel pentru niciunul dintre cei care au participat sau au fost implicati. Tragediile de acest fel ne arata ca fiecare clipa traita este importanta. Ne arata cat de important este sa fim sanatosi si cat de insignifiante sunt lucrurile materiale in astfel de catastofe.

Cat a contat fiecare secunda pentru cei care erau prinsi in clubul ce ardea si cum pierdem ani din viata noastra gandindu-ne la ce nu avem. Am realizat ca in cazul unei catastrofe, diferenta dintre viata si moarte o face de la ce ai mancat la pranz, pana la cat de repede iti dai seama de ce se intampla si care sunt urmarile, pana la conditia fizica si cu ce esti imbracat.

Am vazut imagini si poze cu cei care au fost prezenti acolo, erau oameni normali, oameni de calitate. Nici vorba de satanisti. Am inteles ca s-a creat aceasta imagine despre acel club pentru ca au avut loc si evenimente mai putin ortodoxe. Insa lumea vorbeste, vorbeste mult si mesajul se distorsioneaza si se indeparteaza de adevar. Eu unul am vazut oameni minunati, oameni buni, oameni frumosi.

Oare un satanist isi risca viata sa ii salveze pe altii? Doar asta arata ce oameni de calitate. Oameni de care aceasta tara are nevoie. Oameni de care eu am nevoie sa fiu inconjurat!

Din pacate toate lucrurile bune cer sacrificii. A fost nevoie de o tragedie pentru a ne mobiliza si a ne spune OFurile fata de tot ceea ce se intampla in aceasta tara.

In urma unui eveniment creat pe facebook am ajuns intr-o piata cu cateva sute de persoane care s-a trasformat in zeci de mii. Mi-a placut. Civilizat, nu am auzit o injuratura si cu o majoritate de oameni de calitate din diverse domenii: artisti, ziaristi, corporatisti etc.. Ma bucuram sa constat ca exista astfel de oameni. Oameni care in alte conditii stau ascunsi, in aturajele lor, de mizerie. Aplaudau fiecare pompier care le iesea in cale. Am auzit diverse povesti de viata si fiecare cu OFul lui despre Romania. Cei care au fost prinsi in trafic, aratau empatie cu noi cei care defilam. Mai erau unii instigatori care spuneau chestii despre jandarmi si nu intelegeam de ce, pentru ca ei isi faceau doar treaba (jandarmi care plangeau in timp ce scoteau victime din club). Dupa aceea il vedeam pe capul instigatorilor vorbind cu un tip de la Jandarmerie pe care scria DIALOG. Dupa care altul din grupul de instigatori, ma sfatuia sa incepem sa impingem si sa le spun si celor din spate.

Si uite asa a urmat si o a doua seara in piata si o a treia seara...

Oamenii sunt diferiti si usor de influentat. Fiecare om este unic si deci are credintele proprii. Este de bun simt sa respecti fiecare credinta. Insa unele afirmatii (cred ca multe in goana dupa atentie sau dorinta de putere) sunt paranoice. Ex.: Ca serviciile au lucrat la aceasta tragedie ca sa deturneze puterea si cate si mai cate.

De cand am constientizat cat de important este sa ai principii sanatoase si sa fii o persoana integra, am tot incercat sa conving cu argumente, ca onestitatea este cea mai dreapta cale. Fiecare dintre noi construim aceasta societate. Avem puterea exceptionala de a alege sa nu incurajam ceea ce nu ne place in aceasta tara, fiecare dintre noi! Alege statutul de om corect si nu te vei compromite niciodata.

Acum este momentul cand multi simt ca ar avea o sansa sa puna mana pe putere. Persoane care in alte conditii nu ar fi avut nicio sansa. Trebuie sa le aratam ca ne dorim un alt sistem de valori. Avem o tara cu oameni destepti si cu tineri sclipitori, insa nu este de ajuns.
Am constientizat in urma cursurilor pe care le tin, ca problemele apar de la fuga de responsabilitate. Asta se intampla si cu clasa politica, doresc sa aleaga doar beneficiile si cand o dau de gard, spun ca sunt acoperiti de hartii. Nu au decenta sa isi asume greseala! De aceea avem nevoie de oameni responsabili, nu doar de oameni destepti. Fara sa ne asumam, de teama sa nu gresim, nu avem cum sa evoluam!

Doamne-Ajuta!



marți, 27 octombrie 2015

Alege sa devii mai bun II

Oare doar unii dintre noi au la un moment dat impresia ca plutesc in deriva si ca viata lor nu este asa cum si-ar fi dorit?

Sau poate este o traire pe care cu totii o avem la un moment dat?
Avem impresia ca ne cunoastem foarte bine, dar nu stim ce vrem pentru ca nu avem incredere in noi. Nu avem incredere in noi pentru ca nu stim cine suntem!

Cu cat suntem mai aroganti cu atat suntem si mai ignoranti.

Dar de unde pleaca toate aceste slabiciuni ale oamenilor?
De la curs la curs incep sa realizez ca exista o legatura cu responsabilitatea si asumarea fata de alegerile pe care le face un om in viata.
Imi doresc mai mult de la viata, insa fara sa-mi asum! Cautam vinovati in exterior pentru esecul nostru, desi totul a fost regizat de catre noi.
Teama de esec, diminueaza asumarea riscului cerut pentru fiecare realizare. Cu cat riscul este mai mare cu atat realizarile pot fi mai de anvergura. Realizarile inseamna deranj!

Unii dintre noi trec prin viata doar plangandu-se si aruncand vina pe orice si oricine pentru esecurile lor. Insa raspunsurile si puterea de-a schimba nemultumirile in multumiri stau doar in fiecare dintre noi insine. Nici moastele, nici divinitatea, nici pastilele si nici baghetele magice nu pot rezolva ce doar noi putem rezolva. Daca tu iti bati joc de sanatatea ta, cand te imbolnavesti degeaba te rogi la o minune!!!

Ne plangem fara sa alegem sa schimbam ceva si normal ca avem parte de acelasi rezultat!


Din cer nu pica decat ploaia, totul depinde de noi si de deschiderea de a evolua pe care o avem.
Ne dorim sa fim fericiti si facem tot ceea ce credem ca ne face fericiti, ca sa descoperim ca fericirea nu este in exterior, ci in fiecare dintre noi! Cel ce iubeste, el culege roadele iubirii!

Fuga de responsabilitati nu inseamna decat confort, progresul inseamna responsabilitate si risc!
Sunt de parere ca daca oamenii si-ar asuma alegerile pe care le-au facut in viata, am avea mai putini oameni disfunctionali pe strazi!
Vrei sa iti depasesti conditia? Atunci trebuie sa risti actuala conditie pentru una mai buna. Nimic nu este garantat si totul are data de expirare!


Pentru o lume mai buna, alege sa devii mai bun!

vineri, 16 octombrie 2015

Bune maniere

In viata de zi cu zi am identificat o serie de greseli in ceea ce priveste comportamentul civilizat la
anumiti indivizi din tribul Bucuresti. Este evident ca cineva are un anumit comportament barbar pentru ca nu este constient ca acesta nu-i face cinste, sau pur si simplu nu-i pasa!
Asa ca, voi trece in revista niste chestiuni fara bun simt pe care le intalnesc cel mai frecvent in jungla urbana:

- nu se scuipa pe jos (un gest atat de des intalnit si atat de dizgratios);

- nu se mananca seminte in spatiul public (unii le sparg din mers);

- se curajata dupa animalul de companie (nu este nimeni obligat sa curate fecalele animalului tau);

- nu se vorbeste tare la telefon in spatiul public (pentru ca perturba);

- nu stau copiii pe scaun si tutorii in picioare (pentru ca asa devin rasfatati);

- drumul se imparte, nu este doar al conducatorilor auto, iar trotoarul este doar pentru pietoni;

-biciclistii trebuie sa circule pe benzile special destinate (nu pe cele trasate pe trotuar, vb de piste adevarate) sau cat mai aproape de partea dreapta a carosabilului;

- cand fumezi, fii atent sa nu deranjezi cu fumul tigarii (chiar daca esti pe strada);

- nu se sta cu picioarele pe scaune sau banci (pentru ca altcineva isi va murdarii pantalonii);

- pe scarile rulante se stationeaza doar pe partea dreapta;

- nu se vorbeste urat (femeile care au astfel de iubiti/soti, sa nu se planga ca sunt batute si injurate!);

- este si mai urat cand o femeie vorbeste urat (oricum ar arata si oricat de inteligenta ar fi, valoarea ii scade instantaneu);

- orice ambalaj se arunca la cos (nu este nimeni obligat sa stranga dupa tine);

- Cand iesi din casa trebuie sa iesi curat si placut mirositor (sa nu ii disperi pe ceilalti cu mirosul tau);

- placut mirositor, nu inseamna o tona de parfum (maximum doua fasuri);

- sa incercam sa fim buni si politicosi cu cei din jurul nostru (agresivitatea este cea mai prezenta la nivel mondial);

- in transportul in comun, aveti rabdare sa se coboare mai intai (iar femeile si copiii au prioritate);

- cei care ies dintr-o incapere/cladire au prioritate;

- nu ocupam tot trotuarul sau strada;

- nu ne imbrancim pe strada;

- sa nu injuram.

Sa ne cultivam bunul simt! El face diferenta!

Daca intalniti des si alte dovezi de lipsa de bun simt, va rog sa le amintiti!



miercuri, 7 octombrie 2015

Alege sa devii mai bun

"Alege sa devii mai bun!", este proiectul de care ma ocup zi si noapte de cateva luni incoace. Compania pe care o reprezint, desi are un evantai de produse in domeniul educatiei si formarii, a pornit la drum cu cu acest atelier (Atelier adresat celor care isi cauta drumul in viata!). 
Nu stim cati oameni au nevoie de acest curs sau nu stim cati constientizeaza cu adevarat ca au nevoie de acest curs, insa stim ca are aplicabilitate in viata de zi cu zi. Sistemul de invatamant impreuna cu mass-media, a condus la generatii de persoane care nu stiu ce sa ceara de la viata. Asa ca am conceput designul cursului exact dupa eroarea in care ma aflam ani de zile.

Daca mergi la magazin si nu stii ce sa-i ceri vanzatorului, gandeste-te ca nici el nu stie ce sa-ti dea! 

Insa mi-a trebuit multa vreme pana sa realizez ca de fapt eu nu stiu ce vreau. Puteam sa jur ca lucrurile stau diferit, insa era doar o impresie! Cum era doar o impresie si cand afirmam cu vehementa, profesorului Nansi Lungu (de Filosofia Mintii), ca eu ma cunosc 100%. De fapt, nu ma cunosteam deloc. De fapt habar nu aveam cine sunt si ce imi doresc de la viata. Asteptam un semn pentru ca sa-mi aleg drumul. Mergeam haotic prin viata si la un moment dat, aveam momente cand nu stiam pur si simplu ce decizie sa iau. Ramasesem blocat! Am inceput sa ma trezesc in urma: unor carti citite, a participarii la cursuri de dezvoltare personala, sutelor de ore la psihoterapeut si-a experientelor care mi-au conferit un raspuns despre ce imi place sa fac si la ce pot fi bun daca ma pregatesc.
Este foarte periculoasa starea aceasta de convalescenta. Adica pur si simplu sa treaca anii, sa crezi cu fiecare celula de a ta ca stii ce vrei si cand colo, totul sa fie un miraj. Cu cat realizezi mai devreme cum stau cu adevarat lucrurile, cu atat ai sansa sa schimbi ceva! De fapt, la baza oricarui succes si oricarui vis implinit, sta actiunea

A fost complicat sa pun pe hartie un curs de acest gen (in primul rand pentru ca nu aveam de unde sa ma inspir). Plecand de la durata si ce instrumente sa folosesti, pana la adevarul ca suntem unici in acest Univers.  Deci nu putem gandi un sablon si garanta ca in urma parcurgerii cursului, cursantul va pleca stiind ce cale sa aleaga! 
Singurul care poate sa descopere si sa aleaga cu adevarat este cel in cauza. Totul depinde de el! Nimeni nu ii poate spune ce sa faca cu viata lui. Si chiar daca i-ar spune, ar fi constructiv si trainic? 
Atunci singura solutie pentru ca acest curs sa dea randament si sa fie personalizat, este sa folosim materialul clientului.

Cum a trecut timpul fara sa-mi dau seama in ce directie ma indrept? Ba chiar mai mult, puteam sa "jur pe rosu" ca eu stiu ce vreau. Pentru ca asteptam semne, asteptam sa vad ce cale mi se deschide, asteptam sa termin in ceea ce eram implicat si dupa aceea sa ma orientez. Insa din cer, pica doar ploaia! La baza era doar asteptatul si nicidecum planul de actiune. 

ACTIONEAZA!

vineri, 28 august 2015

Respectul

Se spune ca atunci cand nu ii respecti pe cei din jur, nu te respecti pe tine! O fi adevarat?

Traim vremuri in care femeile poarta pantaloni si barbatii fuste. Relatiile sunt din ce in ce mai superficiale si efemere. Cum poate sa fie ceva superficial trainic?

Sunt de parere ca barbatii iubesc femeile care-i respecta! Respectul este cheia unei relatii armonioase.
Dar cand vine vorba despre respect, mintea ma duce si mai departe. Nu stiu cat de departe, insa ajunge acolo incat respectul, ca si multe alte chestiuni, are legatura cu individul in sine si doar cu el. Ce vreau sa spun este ca, de fapt, trebuie intai de toate sa ne respectam pe noi insine, ca sa putem sa respectam ce ne inconjoara. Spun ce ne inconjoara, pentru ca respectul nu se limiteaza (dupa parerea mea) doar la relatiile interumane. Atunci cand te respecti pe tine, respecti tot ceea ce tine de lumea in care traiesti!

Ai atitudinea si mentalitatea, ca nimeni nu iti datoreaza nimic si nimeni nu iti apartine. Daca iti formezi un exercitiu vazand lucrurile asa, vei vedea ca functionezi mai bine. Mai explicit, va recomand, sa cititi Scrisoarea lui Harry Browne.

Cand te respecti pe tine, respecti si natura cu tot ceea ce tine de ea. Cand te respecti pe tine, respecti si un om al strazii. Nu conteaza pe cine ai in fata, il respecti (pentru ca te respecti pe tine).

Teoria ca teoria, practica ne omoara! Respectul sta la baza unui trai armonios in orice societate si relatie.

In unele discutii cu diverse cunostinte, lanseaza niste ipoteze total gresite dupa parerea mea. Si anume: respectul trebuie intai castigat sau respectul vine odata cu frica.


Va recomand superbul articol despre respect http://www.artadeatrai.ro/respectul


joi, 20 august 2015

Bucurestii

Sunt nascut si crescut la Bucuresti. Am avut tot felul de trairi fata de acest oras. De multe ori mi-am propus sa schimb orasul in care m-am format. Insa dupa fiecare plecare, chiar si de cateva zile, ma intorceam cu iubire la Bucuresti. Am analizat de ce uneori il urasc, si am ajuns la concluzia ca este o chestiune legata doar de unii oameni care traiesc si ei in Bucuresti.

Dupa ce am mers prin alte capitale, am ajuns la concluzia ca Bucurestiul nu e rau. Cand stai intr-un singur loc, ti se creeaza o imagine falsa despre acel loc. Este ca si cum stai cu sotul/sotia multi multi ani si incepi sa ii vezi doar defectele (in unele relatii). In toate capitalele exista probleme cu parcarea si aglomeratia. Bucurestiul este mult mai curat ca multe orase celebre din SUA (de exemplu). Cand am mers de la Ravena (Italia) catre Venetia, m-am inchinat ce drum (deci aveau si ei ca noi)!

Ce-i drept, fata de alte orase din tara, cei cu o educatie precara sunt majoritari! Asta nu inseamna ca Berlinul are doar oameni civilizati! Insa cu diverse evenimente (ultima: marsul biciclistilor) in Bucuresti, descopar oameni minunati, Oameni care imi dau o gura de aer si speranta ca si copiii copiilor nostri, nu vor trai intr-o tara de cocalari.

Bucurestiul reprezinta un miraj pentru cei din provincie care isi iau inima in dinti si incearca sa-si faca o viata aici. Deci un oras poate reiventa minti si schimba mentalitati.Unii dintre cei care ajung sa-si faca viata aici, o vad ca pe o realizare atat de mare, incat devin ingamfati. Multi reusesc, altii descopera ca viata este grea oriunde ai fi!

Celor care nu le place Bucurestiul, invoca prima oara aglomeratia! Eu iubesc aglomeratia! Si se poate si mai rau decat in Bucuresti (exemplu: Istanbul)!

Exista mitul bucuresteanului fitos si complexul provincialului. Care ambele pot fi adevarate sau niciunul nu poate fi adevarat. Foarte putini din cei care traiesc aici sunt get-beget bucuresteni. Si fiecare s-a adaptat cum a putut. Ce-i drept, rar interactionez cu cate cineva care este nascut crescut la Bucuresti ca mine.

Unii dintre cei care au venit aici, au ales varianta mai usoara, si anume, sa coboare nivelul civilizatiei, la nivelul lor; decat sa urce ei la nivelul civilizatiei! Asa, de-a lungul timpului, cred ca s-a ajuns la o majoritate prost crescuta. Normal ca pentru acesti oameni, bucurestenii par aroganti. In general ceea ce nu intelegi, respingi. Strainii au fost mereu bine primiti in Bucuresti. Atat de bine, incat unii straini uita sa ii respecte pe cei care arata admiratie celor cu alte origini si culturi. Sau poate pur si simplu, unii straini simt ca noi nu ne respectam pe noi si atunci nici ei nu simt sa ne mai respecte (mai multe despre asta intr-o postare viitoare).

Imi place atat de mult Bucurestiul, incat in perioada verii, ma cam deplasez doar cu ajutorul bicicletei. Pedaland ai timp sa admiri fiecare metru din Bucuresti si fiecare om frumos.
Si observ de la an la an, ca se poate! Cu fiecare an am pedalat intr-un oras un pic mai civilizat si uite asa s-a ajuns la o diferenta enorma intre anul 2010 si 2015. Usor usor se intelege ca drumul se imparte si ca cei din autoturism, nu sunt superiori celorlalti. Bucurestiul trebuie sa devina un oras pentru oameni si nu pentru masini (asa cum era odata)! Nu am mai vazut in nicio alta tara partea cu parcatul pe trotuar si parcangii de week-end (parcangii ilegali).

Insa aceste chestiuni vor exista atat timp cat vor fi incurajate.
I Love Bucharest!

miercuri, 12 august 2015

Puterea

De cateva luni am ajuns la o concluzie clara! Este concluzia mea, deci pot sa ma insel si sa bat campii. Fiecare percepe prin filtrul mintii lui, deci totul este subiectiv cand vorbim despre oameni.

Am ajuns la concluzia ca daca tu nu te ajuti pe tine, nimeni nu te ajuta! Daca tu nu ai puterea sa treci peste incercarile vietii, chiar daca ai prieteni multi si o familie numeroasa, cazi. Despre orice probleme am vorbi (financiare, fizice, psihice etc.), tu esti singurul cu adevarat in masura sa le rezolvi!

Adevarata lupta este cu noi insine~

Daca te lamentezi sau daca o iei pur si simplu razna, nu te ajuti pe tine. Cei apropiati tie, te vor sustine, iti vor sari in ajutor, insa daca la un moment dat nu vad dorinta in tine de a depasi perioada de tranzitie, vor abandona!

Absolut totul se reduce la tine in viata asta. Sunt multe persoane care iau in calcul acest fapt, insa la modul egoist in a le fi bine, nu in a-si asuma alegerile!

Asa ca atunci cand esti in fundul prapastiei, nu uita, tu esti singurul care te poti ajuta sa iesi de acolo, luptand!

Asa ca, cu cat intelegi asta mai repede, cu atat ai grija de tine sa nu ajungi sa NU iti pierzi capul!

Activitatea omoara gandurile!

FII PUTERNIC!




miercuri, 29 iulie 2015

Regretul

Se spune sa nu regreti niciodata o alegere facuta. Din simplul motiv ca acea alegere este ireversibila!

Sambata am iesit la club. Imediat cum am intrat in club, mi-a fost atrasa atentia de o domnisoara bruneta, care era cu spatele la mine in plan indepartat.

Am analizat imediat situatia. Nu parea sa aiba o legatura mai stransa cu singurul barbat de la masa, decat o amicitie.

Nu stiu exact cum s-a intamplat, dar la un moment dat am surprins-o ca se uita la mine. Poate a simtit privirile mele patrunzatoare si instinctiv a aruncat si ea o privire sa vada care-i curiosul.

Avea niste pantaloni scurti negri (din dantela) si un maiou de un alb orbitor. Maioul nu era unul banal. Este inalta, cu niste picioare lungi bronzate si nu purta sutien. Era superba, cu niste buze carnoase si avea niste miscari discrete.

Schimburi de priviri au mai tot existat intre noi. Cand a mers la toalea, a dorit sa verifice daca sunt cu ochii pe ea. Ce-i drept nu era foarte aglomerat si stateam oarecum intr-un unghi vizibil fata de ea.

Poate se uita la mine, minunandu-se cat de urat poate fi cineva tuns zero. Poate se gandea ca nu ar fi trebuit sa fiu lasat sa intru in club pentru ca speriam efectiv clientii!

Eu din experienta, cand merg in anumite genuri de cluburi, am o politica: nu abordez pe nimeni! Si cred ca se sub intelege de ce!

A doua zi, am avut o iluminatie privitor la aceasta experienta. Se spune ca nu abordezi pe cineva, din putine motive atunci cand ti-ai dori sa interactionezi. Imagine de sine scazuta=lipsa increderii in propria persoana sau pur si simplu din bun simt si din dorinta de a nu-ti complica existenta.

Insa mai bine regreti ceva ce ai facut, decat sa regreti toata viata ceva ce nu ai facut. Abordand-o, primeam un raspuns de orice fel. In cel mai rau caz, era unul de respingere. Insa lipsa oricarei actiuni, lasa pe vecie regretul ca nu ai cum sa mai schimbi ceva. Nu vei sti niciodata care era feed-back-ul!

Nu mai poti schimba asta. Atunci era momenul! Moment care nu va mai fi niciodata la fel. Situatie care nu se va mai repeta! Insa trecerea timpului isi spune cuvantul.

Din teama de esec si mai stiu eu ce; pierdem poate momente frumoase si constructive petru noi. Suntem prea focalizati pe viitor, incat uitam ca s-ar putea sa nu mai existe ziua de maine! 

Cei din Ucraina, care sunt in vremuri de razboi (desi nu se mai spune nimic), se bucura de fiecare clipa pentru ca poate fi ultima, traiesc ca si cum nu au nimic de pierdut! Se bucura de fiecare zi de viata!

Iar eu, am ramas cu poza facuta de fotograful clubului!


duminică, 5 iulie 2015

Mesaj

Zilele trecute eram la filmarile pentru realizarea unei reclame. Cum filmarile dureaza ore bune, cea mai placuta pierdere de vreme este socializarea. Asa ca, din vorba in vorba, vorbesc cu o tipa in varsta de 23 de ani, care la un moment dat, in efervescenta discutiei, imi spune: "Dau numai peste neseriosi!"

I-am spus ca lucrurile acestea se influenteaza si ca ea ii alege. Ca poate ii alege pe neseriosi pentru ca in ea starnesc niste chestii. Neseriozitatea acelor baieti reprezinta o provocare pentru ea. Pe langa faptul ca nu se plictiseste, "neseriosul" fiind imprevizibil, la nivel inconstient ea doreste sa-l transforme in serios. Fiecare experienta de acest gen, inseamna un consum mare de energie si timp.

Mai tarziu, vine vorba sa ne "imprietenim" pe facebook. Cand o caut dupa numele furnizat, ce sa vad; o poza cu ce avea ea mai frumos: posteriorul! Un posterior care era doar acoperit de un dres (colant) alb transparent (nu prea ma pricep...). Pai cum puteau in acest caz, baietii sa aiba ganduri serioase? I-am spus ca acum se leaga tot, si ca de aceea da numai peste neseriosi. Ea isi facea probleme cum de se poate vedea poza de profil. Bineinteles ca dupa ce i-am explicat ce transmite, s-a suparat pe mine si numai suntem "prieteni" pe facebook! Am pierdut o posibila aventura, pentru ca nu aveam cum sa-mi doresc ceva serios! :)))

Acum ceva timp, la fel, o tipa era mahnita pentru ca barbatii ii propun doar aventuri. Insa ea pe profilul de facebook, avea majoritatea pozelor care ducea cu gandul, si nu numai, la sex. Ea fiind si instructor de inot, pozele erau in costum de baie, in pozitii starnitoare si cu ce avea ea mai frumos.

Deci inconstient in graba dupa atentie, nu avem in vedere ce mesaj transmitem de fapt. Dupa aceea totul se invarte intr-un cerc vicios. Barbatii o eticheteaza dupa ce ea transmite, iar pentru ea, la un moment dat, nu mai este atat de distractiv sa i se propuna doar aventuri si arunca vina pe calitatea barbatilor... si tot asa!

Dar oare de ce aceste fete vor sa atraga atentia in acest fel? Promovarea aceasta a femeilor in costum de baie, a devenit o normalitate. Atat de normal incat unele ne ingrozesc cu pozele lor pe internet. Cred ca are legatura cu increderea in sine. Aceste fete nu au incredere in ele. De-a lungul timpului poate au primit sau simtit replici nesatisfacatoare pentru ele si atunci doresc sa depaseasca aceasta bariera prin vulgaritate. Insa aceasta vulgaritate le costa doar pe ele. Se adreseaza unui anumit public si roadele nu pot fi decat de proasta calitate.

Cam aceeasi parere o am si despre cele care ravnesc dupa silicoane sau si-au pus. Superficial! Nu m-as insura niciodata cu o tipa care are silicoane! Nu ma refer aici de cele mutilate din cauza unei boli, ci despre cele care isi risca sanatatea pentru ca nu au incredere in ele. Pentru ca vor sa "vanda". De ce oamenii nu au incredere in ei? Pentru ca nu stiu cine sunt! Cand stii cine esti, nu iti dau valoare niste silicoane. Sunt fete superbe care nu au sanii mari, asta nu le face mai putin atragatoare, nu? Parca pana la silicoane, femeile cu sani mici nu se maritau!?
Si desi se spune ca toti barbatii sunt innebuniti dupa "tate", va asigur ca este doar un mit! Si chiar daca ar fi asa, o femeie care isi cunoaste plusurile si minusurile, o femeie care stie cine este, nu are nevoie de niste plastic pentru a cuceri!

Acum doua seri, o tipa de la mine din lista de "prieteni" avea la poza de profil o poza cu posteriorul direct cu vedere la " piersicuta". I-am transmis ca in calitate de psiholog trebuie sa ajut oamenii, prin urmare o ajut si pe ea sa scape de abstinenta (pentru ca arata bine). Ea mi-a spus sa ma uit si doar atat! Dincolo de mesajul de disperare pe care il transmite, am intrebat-o cu ce o ajuta, ca tot in aceeasi conditie ramane. A spus ca doar ii place sa starneasca si ca nu are nicio problema. Oare?

Dupa aceea le auzi ca barbatii sunt niste neseriosi si curvari. Acest lucru nu s-ar putea fara ajutorul femeilor! Pentru ca noi influentam si atragem persoanele cu care ne petrecem timpul. Asa ca daca cumva dai peste acelasi gen de femeie sau barbat, analizeaza unde gresesti. Sau poate asta iti doresti si atunci este ok! Trebuie doar sa-ti asumi si sa te gandesti cum transformi constructiv pentru tine acesta chestiune!

Desi nu constientizam, de multe ori transmitem alte mesaje decat am dori. Asa ca daca ai parte de acelasi rezultat, gandeste-te unde gresesti si schimba ceva!

Pace!

sâmbătă, 20 iunie 2015

A avea sau a fi?

Este ultimul an cand am prefixul varstei cu doi. Odata cu prefixul trei in ceea ce priveste varsta mea, mi se pare ca intri intr-o alta dimensiune a vietii. O dimensiune care arata cum ti-ai gestionat viata pana atunci. Insa, din fericire, mai am un an pana sa schimb prefixul. Viata este o minune si lucrurile pot evolua constructiv intr-o clipa, dapai intr-un an!

In ultimii ani am pus accent pe dezvoltarea mea personala. Mi-am dorit sa fiu mai bun cu fiecare zi care trece. Imi doresc sa evoluez in bine si poate intr-o zi voi fi in stare sa fac saltul pe verticala.

Oamenii pot fi impartiti in doua tabere:

O tabara definita de verbul "a avea" si o alta tabara definita de verbul "a fi".

Cred ca membrii din prima tabara sunt mult mai numerosi. Este mai masurabil sa acumulezi avere. Este mai usor sa fii concentrat pe exterior si pe ce detin cei din jurul tau. Cei din aceasta tabara pun mult accent pe ce detin oamenii. Ii eticheteaza  pe cei din jur dupa ce masina au, cate case si ce obiecte de valoare mai detin. Sunt impresionati de chestiunile materiale si isi aleg prietenii dupa ceea ce detin. Cei definiti de acest verb, doresc sa epateze cu "bogatia" lor. Fiecare doreste sa impresioneze dupa cum poate. Cei cu "a avea" pun in lumina reflectoarelor ce detine o persoana si nu cum este ea. De aceea pentru un "a avea" nici nu conteaza cum a facut acele lucruri, ci doar ca le are. Daca cineva nu detine material, acesta nu prezinta interes si odata cu asta, nu merita nici respectul celui cu "a avea".
Cei definiti cu "a avea" sunt mult mai pragmatici ca cei cu "a fi". Realitatea cruda le-a intarit convingerea ca doar acumularile iti aduc o viata implinita si usoara. Aceste persoane pun stomacul pe primul loc, de aceea nu isi prea investesc timpul in evolutia spirituala.  Cum sa nu-ti pui stomacul pe primul loc cand trebuie sa mananci de trei ori pe zi?

Cei din tabara a 2-a, in minoritate fata de cei din prima tabara, pun accent pe persoana si pe calitatile ei. Nu sunt impresionati de material si nici nu fac un scop din a detine cati mai multi bani. Ei sunt intr-o lupta continua cu ei insisi pentru a deveni mai buni si de aceea isi monitorizeaza fiecare actiune si cuvant. Isi aleg prietenii dupa calitatea lor ca oameni si nu dupa ceea ce detin. o persoana definita de verbul "a fi", este procupata sa fie onorabila si de calitate. Cele doua verbe intra intr-o anumita opozitie.Un om de cultura, niciodata nu isi va cumpara un bolid. Intra in conflict cu el insusi si cu valorile sale. In alta ordine de idei, nici nu va avea suma necesara pentru a-l cumpara. De ce? Pentru ca nu are timp...

Nu ma consider norocos in ceea ce priveste dragostea si cariera. Alegerile pe care le-am facut si imprejurarile, m-au adus la varsta de 29 de ani, singur si liber profesionist. In cautarea drumului vietii,  odata un plan neconcretizat, vin si pun bazele unui alt proiect. Nu ma las!

Puterea si reusita, sta doar in noi. Daca tu nu lupti, nimeni nu va lupta pentru tine! Lamentarile, starile de tristete si alte trairi de acest gen, sunt distructive si te auto limiteaza.

Am reflectat si am ajuns la concluzia ca nu regret nimic din experientele si alegerile facute in viata mea. Nu am simtit ca am pierdut vreun tren al vietii; si chiar daca nu existe alegeri perfecte, le-as face la fel! Mi-am trait viata in felul meu!

Imi doresc sa aflu pe pielea mea, daca in vremurile acestea, poti reusi onorabil (definit de valori si principii sanatoase)! Fara compromisuri!

Dar daca este sa ma consider norocos cu adevarat in ceva, ma consider in oamenii minunati pe care i-am intalnit in viata mea. Aceste persoane splendide m-au ajutat sa ajung unde sunt astazi. Pana acum am avut o viata superba si plina de fericire. Am ajuns sa ma bucur si de faptul ca un om se trezeste cu noaptea in cap pentru a conduce un tren (metrou) pentru ca eu sa ajung intr-o locatie sau alta. Le multumesc celor care mi-au fost aproape neconditionat si sper ca in viata asta sa ma recompensez, la un moment dat.

Asadar, acum, in prag de 29 de ani, am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sanatos! Avem nemultumiri de tot felul, insa ar trebui sa ne oprim o clipa si sa realizam ca cel mai important este ca noi si cei apropiati noua, sunt sanatosi!

Sanatate si la multi ani!





duminică, 24 mai 2015

Brand Personal

Sunt niste vremuri in care suntem nevoiti sa construim un Brand personal. Acest brand personal il construim prin dezvoltare personala. Trist, dar adevarat, Brand-ul personal este, dupa parerea mea, " Cum sa te vinzi mai bine".

Dezvoltarea personala o faci pentru tine. in schimb Brandul personal este pentru "a da bine"

Competitia este mare, intr-o schimbare dinamica  si locurile sunt limitate catre succes. Depinde de fiecare cat de mult munceste si cat de mult se dezvolta pentru a ajunge acolo unde isi doreste. 

Acest Brand personal, nu are o schema exacta pentru a fi unul cat mai de succes. Depinde de fiecare la fiecare persoana cum isi pune in valoare calitatile si cat isi doreste sa fie o "varianta" cat mai buna a sa!

Cu ajutorul Dezvoltarii Personale, iti faci o parere despre apele in care te scalzi. Dupa aceea cu ajutorul diferitelor metode incepi sa iti descoperi calitatile pe care le ai si pe cele pe care ai dori sa le imbunatatesti.

Cand incepi sa stii la ce esti bun, incepi sa iti dai seama si cam ce ti s-ar potrivi. Odata cu asta, incepe sa iti incolteasca in minte ce vrei de la viata. Asteptarile si dorintele trebuie sa fie palpabile. 

Fiecare Brand personal, este unic, la fel ca si persoana. De aceea nu exista scheme sau sabloane cum sa ti-l contruiesti pe cel cu un impact cat mai puternic. 

Cand stii cine esti si ce vrei de la viata, ai incredere in tine! 
Dupa ce dobandesti aceasta incredere, totul ia o alta aliura. Nu simti nevoia sa mai demonstrezi nimanui nimic, nu te sperii de obstacole si iti urmezi visul neincetat. 

Dupa multe impedimente, daca ramai consecvent pe drumul pe care l-ai ales. La un moment dat ajungi acolo unde iti doresti. Totul este sa iti doresti cu adevarat. 

Sa derulam inapoi toata postarea!

Nu stii ce vrei de la viata pentru ca nu stii ce calitati ai si nu stii la ce esti bun, in concluzie nu te cunosti prea bine. 

Cand nu te cunosti pe bine, nu esti stapan pe tine si automat nu ai incredere in fortele proprii. Iti consumi energia incercand sa demonstrezi celorlalti, in loc sa investesti in propria persoana. Cea mai grea lupta este cu noi insine!

Cand nu iti acorzi incredere tie, nu le acrozi nici celor din jur. Cand nu te cunosti prea bine, proiectezi in tot si in toate lipsurile tale. Cand nu ai incredere in tine, esti inflexibil, neintelegator si gelos. 

Cum sa ii intelegi pe cei din jur, cand tu nu te intelegi pe tine? Din cauza replicilor primite din exterior, incepi sa devii din ce in ce mai egoist. Cu cat esti mai egosit cu atat cei din jur se departeaza, iar tu iti exersezi si mai mult concentrarea pe sine. Alegi din lumea exterioara exact elementele care iti hranesc egoismul. Ai intrat pe un teren minat si este foarte greu sa il treci. Ai ajuns in momentul cand singurele satisfactii sunt cele pe care ti-le oferi singur! 

Depasirea acestui cerc vicios, cere multa vointa si resurse. Inseamna o monitorizare a propriei persoane pe viata pentru a ajusta in timp real ceea ce nu ne place la noi. 
O lupa continua pentru a deveni mai buni pe zi ce trece!


joi, 30 aprilie 2015

Educatia tine de foame?

Educatie part. a VI-a.

De ceva vreme am constientizat ca educatia sta la baza tuturor problemelor din tara
in care traiesc si ca depinde de fiecare dintre noi daca dorim sa traim mai bine.

Toate problemele din sistemul romanesc pleaca de la educatie; fie ca vorbim despre sistemul de sanatate, lipsa locurilor de munca sau pur si simplu despre calitatea serviciilor de orice fel, ajung tot la educatie.


Cum am ajuns aici?


Interesul scuza mijloacele, aceasta este concluzia unui studiu la nivel national organizat de Result Development.  Necinstea este un fenomen generalizat in Romania. Cel putin opt din zece romani sunt dispusi sa inchida ochii la anumite nereguli mai mici sau mai mari si chiar sunt dispusi sa le si faca la randul lor. Din studiu reiese, in proportii covarsitoare, ca romanii sunt de parere ca persoanele cinstite au de pierdut in ziua de astazi si implicit, o recunoastere, ca nu este tocmai rau sa-ti urmaresti scopul indiferent de mijloace.

Daca neregulile pe care le fac eu sunt mai mici decat cele pe care le fac altii, atunci inseamna ca sunt un om bun. Cam acesta este mecanismul dupa care functioneaza psihicul celor mai multi dintre romani. Aproape 60% dintre respondenti spun ca una este sa furi un ou si alta este sa furi un bou. Prin urmare cel care fura mai putin nu este tocmai de condamnat. Peste 80% dintre participanti, spun ca nu poti fi corect cu toata lumea pentru ca oamenii cinstiti au mult de pierdut in ziua de astazi. Respondentii plangandu-se ca nu au cu cine sa fie corecti, dar ei insisi perpetueaza aceasta neincredere.

Inca si mai multi, aproape noua din zece romani, spun ca este absolut normal sa faci compromisuri si atentii.
Pentru o proportie covarsitoare a romanilor, impartialitatea este un concept pur si simplu teoretic.

 Aproape in orice sondaj, oamenii politici sunt creditati cu foarte putina incredere din partea populatiei, insa daca studiul se dovedeste a fi adevarat, coruptia ar fi un fenomen generalizat si acceptat in societatea romaneasca, si de fapt sursa coruptiei politicienilor. Prin urmare dand un vot pentru un ou, ajuti la furatul unui bou. Asadar liderii corupti sunt oglinda societatii noastre! Cand vom reusi sa schimbam tara noastra schimbandu-ne pe noi insine, atunci vom avea si lideri preocupati cu adevarat de bunastarea si evolutia tarii.

Formarea in comunism, sistemul educational si televiziunea au dus la indobitocirea acestui popor. Exercitiul de a te descurca pe vremea lu' Impuscatu', cu un sistem educational in care esti obligat sa memorezi chestiuni care nu te ajuta cu nimic in viata si douazeci si cinci de ani sa urmaresti emisiuni tabloide, au dus la oameni ingusti la minte, ignoranti si usor de manipulat.

Cum schimbam acest efect trist? Poate incepand sa fim mai cinstiti~!

Dar ce stiu eu?! Incerc marea cu degetu'!


Sursa: Biziday

miercuri, 11 martie 2015

Oi ratacite

Ani la randul am avut impresia ca stiu ce vreau, insa am realizat ca era doar o iluzie.
Dupa aceea, de-a lungul timpului, interactionand cu unii si cu altii, am aflat ca de fapt, sunt putini cei care stiu cu adevarat ce sa ceara de la viata.
Niste factori psihosociali au dus la aceast sentiment de ratacire prin viata. Comunismul, cu sistemul de invatamant si cu mentalitatile inca existente au condus la aceasta ceata a unor indivizii din generatiile nascute dupa anii '80. Cum vor urma generatii de tineri care vor avea probleme cu relatiile interumane din cauza copilariei petrecute pe Calculator. Sunt profund impresionat cand vad un tanar ca stie cu adevarat ce vrea. Cand ma refer la cineva care stie ce vrea, ma refer ca acea persoana are un plan bine stabilit, de la care nu se abate. Acest plan este plin de obiective si ca fiecare pas este calculat pentru a ajunge acolo unde isi doreste.
Cei din baricada mea, care nu stiu ce vor, de ani de zile asteapta. Anii trec, insa ei asteapta in continuare. Asteapta sa se arate un drum, asteapta sa se arate un semn, asteapta sa se arate calea pe care s-o urmeze. De fapt, acum la aproape 29 de ani, am ajuns la concluzia ca asteptarea nu este constructiva. Cu cat trece mai mult timp, cu atat posibilitatile devin mai limitate.

Daca mergi la un magazin si nu stii ce sa-i ceri vanzatorului, nici vanzatorul nu stie ce sa-ti dea.

Daca nu stii ce sa-i ceri, nici viata nu stie ce sa-ti ofere!
Analizand micile mele realizari, am realizat, ca mereu am facut ceva in acel sens pentru ca ele sa se indeplineasca.

Dorinte avem cu totii, insa cat de realiste sunt si ce facem pentru ca ele sa ni se indeplineasca?

De fapt calea pe care o asteptam sa ni se arate, trebuie construita. Daca nu te abati de la drumul pe care l-ai ales, nu are cum sa nu se materializeze ceea ce ti-ai dorit.

Oportunitatile apar in viata oricui, trebuie doar sa fii prezent, sa le identifici si sa le valorizezi.


Orice persoana merita sa fie iubita si este buna la ceva.  Totul depinde de tine!
ACTIONEAZA , FA CEVA, SCHIMBA CEVA, LUPTA, PERSEVEREAZA! Aceasta este cheia, cand nu stii ce vrei!

Daca vei continua sa faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei avea in continuare aceleasi rezultate!

Fii serios! Seriozitatea joaca un rol important in a-ti gasi o calea in viata!


Doamne ajuta!

joi, 5 martie 2015

Rabdarea

Educatie partea a V-a.

Daca bunul simt sta la baza educatiei, as forta putin lucrurile, si as spune ca rabdarea sta la baza bunului simt. Dupa parerea mea, cu cat cineva este mai rabdator cu atat este mai echilibrat. Educatia ajuta ca un individ sa fie echilibrat!

De la rabdarea de a ceda trecerea cuiva pe trotuarul ingustat de o masina parcata, pana la rabdarea de a ne realiza propriul vis, inseamna timp.

Rabdarea este o virtute, dupa parerea mea, pentru ca ea are ca pret, timpul.
Durata de viata a unui om este foarte scurta in comparatie cu timpul fizic necesar de a trai si a invata dintre cele mai divere chestiuni. Totodata timpul este ireversibil si parca din ce in ce se contracta cu cat avansam din punct de vedere al tehnologiei. Tehnologia are la randul ei, costurile ei, insa asta este o alta discutie.

Insa un fenomen interesant se intampla cand vine vorba de rabdare. Desi rabdarea cere timp si unii dintre noi nu sunt dispusi sa il ofere, dorind totul cat mai repede. Cu cat esti mai rabdator cu atat ai mai multe realizari decat cineva nerabdator. Nerabdarea forteaza lucrurile si tot ceeea ce este fortat nu este trainic. Ba mai mult, atunci cand suntem nerabdatori, putem sa distrugem intr-o clipita ceea ce am realizat in timp.
Cand esti nerabdator parca esti urmarit si de ghinion. Iti focalizezi toate gandurile si energia, atragand sa ti se intample chestii. Este ca la ping pong cand te grabesti sa lovesti mingea cat mai repede, insa ea atunci are si cel mai mare afect si o dai afara. Trebuie sa astepti putin sa i se mai duca din efect si in acel timp sa-ti acorzi o clipa de reflectie cum ar fi cea mai buna lovitura. O dai in fileu si iti dai seama ca nu a fost potrivita acea lovitura, in acel caz. Incerci din nou si o dai afara. Trebuie sa cauti o cu totul alta maniera de-a lovi acea minge. Atuni cand reusesti sa o trimiti inapoi adversarului, inseamna ca ai invatat. Din acel moment exersezi cum sa-l pui in dificultate cu fiecare minge trimisa inapoi.

Oamenii rabdatori sunt vazuti ca oameni civilizati de catre societate. Daca nu ai rabdare ca oamenii sa coboare din autobuz pentru ca vrei sa prinzi locul liber, vei fi catalogat ca prost crescut. Poate ai castigat un loc, insa ai pierdut respectul celor din jur. In acel moment pare ca ai fost mai inteligent si tu calatoresti asezat, iar cei care au avut rabdare, in picioare. Insa cand tragi linie la realizari importante, vezi ca acestea se rezuma la a sta jos in autobuz. Avem impresia ca suntem mai inteligenti cand ii jonglam pe ceilalti, insa de fapt tot timpul ne-am jonglat pe noi!

Rabdarea este o dovada de toleranta. Zilnic aceasta toleranta este pusa la mari incercari, insa totodata zilnic ea poate fi exersata si crescuta. Toleranta aduce respect. Respectul aduce armonie.

Exista situatii in viata cand esti o persoana submisiva si acumulezi frustrari de intr-o clipa treci in extrema opusa. Ar trebui sa inveti cum sa comunici asertiv pentru a nu ajunge in situatii dezonorante.

Rabdarea se invata cu varsta. Cand esti tanar iti doresti totul cat mai repede. Insa lucrurile bune se intampla atunci cand esti cu adevarat pregatit si pentru asta trebuie sa ai rabdare.
Rasfatul copiilor este dusmanul rabdarii. Din primele luni de viata se negocieaza intre copil si parinte cat de rabdator va fi in perioada maturitatii! Desi pare ca este bine ca toata lumea sa-i stea la picioare si sa i se satisfaca cat mai repede doleantele, acest copil nu va avea rabdare la maturitate. Un copil rasfatat este un matur capricios. O persoana capricioasa pierde de-a lungul vietii diferite oportunitati si persoane deosebite. Starile trecatoare aduc nefericire si instabilitate pentru acea persoana in primul rand. Persoanele dificile in timp sunt evitate pentru ca cer prea multa intelegere si energie celor din jur si nu ofera pe masura. Relatiile functioneaza doar cand exista o echitabilitate.

Un exemplu concludent din experientele mele despre cum functioneaza rabdarea:

Lucram de noapte la un club. Luasem castingul pentru o reclama de Craciun. Sambata seara cand ajung la serviciu primesc telefon ca peste cateva ore, duminica la ora 8:00 trebuie sa fiu la Pipera pentru filmari. Pierdusem trei nopti consecutive (20:00-08:00) si direct dupa tura de sambata (cea mai solicitanta si unde ajungi deja epuizat) trebuia sa merg la filmari. La filmari niciodata nu stii cat stai si care vor fi conditiile. Ies mai devreme de la serviciu (la sase dimineata), fug acasa, ma schimb si direct catre locatia cu pricina.
Dupa ce tot am facut diverse probe de cum ar trebui sa fiu imbracat, asteptam de cinci ore fara sa se mai miste nimic. Eram la un pas sa clachez! In mintea mea incolteau gandurile abandonului. Faptul ca semnasem un contract si eram pe campurile Piperei, ma mobiliza sa caut solutii pentru aceste impedimente.
Oboseala si foamea isi puneau din ce in ce mai mult amprenta. Ajunsesem la un moment critic. Imi spuneam sa am rabdare, sa nu iau vreo decizie care o sa ma coste. Aveam deja experiente in acest sens. La scurt timp a aparut regizorul si dupa sapte ore de probe si asteptare, s-a decis, filmez in hainele cu care am venit. Am mers pe platou si inainte de a incepe dublele, am mancat copios. Filmarile au durat mai putin de o ora si am mers direct acasa.

Sunt momente in viata noastra cand unele lucruri nu ni se mai materializeaza pentru ca nu am mai avut disponibilitatea sa mai asteptam un pic.

In cateva minute de cand imi pregateam plecarea, regizorul a intrat pe usa si totul s-a schimbat. In cateva minute se schimbase ceea ce nu se schimbase in sapte ore.

Asa se intampla in viata de zi cu zi. Lucrurile bune si trainice vin doar cand ai destula rabdare. Nici nu constientizezi la cate oportunitati poate ai dat cu piciorul pentru ca nu ai mai avut putina disponibilitate pentru a astepta. Uite asa o iei de la capat si investesti alt timp pentru ceva care se putea realiza doar daca aveai inca putina rabdare de prima oara!

Cu rabdare, consecventa si congruenta, ajungi sigur acolo unde iti doresti!



miercuri, 4 martie 2015

Justitia Divina

In randurile ce urmeaza sunt convingerile mele si va rog sa le tratati ca atare. Nimeni nu detine adevarul absolut si tot ceea ce inseamna fiinte, inseamna subiectivism (pentru ca fiecare dintre noi percepe lucrurile prin experientele avute, copilarie, parinti, traditii, cultura, societate etc.). Deci cu totii ne putem insela si totodata cu totii putem avea dreptate.

In urmatoarele randuri imi voi impartasi gandurile despre un subiect delicat. Orice subiect care aduce controveste, este un subiect delicat pentru mine. De aceea va recomand ca in viata de zi cu zi sa evitati sa dezbateti subiecte delicate, deoarece puteti ajunge la cearta si chiar mai rau. Fiecare are dreptul (cum avem si noi) sa aiba propria opinie despre orice. Fiecare prin aceste opinii isi randuieste viata si prin urmare si-o influenteaza. Aceasta influenta poate avea consecinte. Deci nimeni nu este in masura sa judece alta persoana pentru ca popular vorbind: Fiecare pasare pe limba ei piere.

Inainte de a ajunge la credintele mele in ceea ce priveste Justitia Divina, va marturisesc parerea mea despre controversatul subiect al orei de religie in scoli.
Dupa parerea mea s-a facut primul pas catre civilizatie cand s-a ales ca ora de religie sa fie optionala. Biserica a inceput o intreaga campanie in mediul online (deci si biserica se adapteaza cand vine vorba de mesajul Domnului). O campanie cu mesajul: " Sa spunem Da lui Dumnezeu in scoli!"
Eu cred ca Dumnezeu este peste tot si in fiecare dintre noi. Ganditi liber!
Dupa parerea mea Romania are o mare problema cu educatia. Ora de religie se pare ca nu a format indivizi civilizati (daca aruncam o privire pe strada) care stiu ce vor de la viata!
Pentru Patriarhie este foarte importanta aceasta ora de religie in plina perioada de formare a tinerilor. Ganditi liber! Nu mi se pare normal ca exista un buget petru biserica din banii nostrii ai tuturor, atata timp cat biserica realizeaza venituri (si ce venituri...).
Romania se plange de fonduri cand vine vorba despre cele mai importante doua domenii, sanatate si educatie. Dar cand vine vorba despre cele peste 18.000 de biserici, nu ne punem niste semne de intrebare? Am ajunsi atat de bolnavi si inapoiati incat doar o minune ne mai poate salva? Catedrala Neamului, mi se pare o persiflare a cetateanului roman.  BISERICA = AFACERE!!! Banul reprezinta interesul major in lumea in care traim. Pacat~ Depinde de fiecare dintre noi daca incurajam sau nu interesele bisericii sau a clasei politice.

De ceva vreme nu imi mai fac procese de constiinta cand vine vorba de o nedreptate.
Sunt de parere ca totul in viata se plateste.
De exemplu: Rautatea.

Din punct de vedere neurologic:
Rautatea este de-a lungul timpului crescuta (prin exersare) prin faptul ca neuronii se obisnuiesc cu aceaste ganduri si actiuni rele. Prin urmare sentimentele de ura, tristete si frustrare iau locul celor de bucurie, fericire si implinire. De aici si o influenta a corpului si a vietii. Deci gaunosul isi aduce singur nefericirea.

Din punct de vedere energetic:
Oamenii rai sunt simtiti cu o energie negativa si automat respinsi.

Din punct de vedere social:
Raul atrage rau. Oamenii rai nu sunt simpatizati si chiar evitati.

Oamenii rai sunt respinsi, prin urmare, ei justifica rautatea lor prin atitudinile primite de la cei din jur. Sunt intr-un cerc vicios din care nu mai au cum sa iasa.
Nu mai au energie sa evolueze pentru ca aceasta este focalizata asupra celor din jur.

Deci singuri ne ajutam sau ne confundam prin gandurile si alegerile noastre.
Faptele de rautate pot fi platite si pe patul de moarte.

Sunt de parere ca tot ceea ce facem fata de ceilalti este exact ceea ce facem fata de noi.

Am descoperit ca sa nu mai imi pierd vremea si energia cu lucrurile urate pe care mi le fac altii. Important este ca eu sa dau ce-i mai bun din mine pentru ca fiecare isi primeste rasplata (mai devreme sau mai tarziu). Intotdeauna vor exista oameni rai, important este sa nu intram in jocul lor si sa-i lasam sa ne influenteze.
Chiar daca suferim o mare nedreptate, cu rabdare lucrurile se vor aranja aparent de la sine. Orice ni se intampla, sa nu ne uitam valorile!
Binele si raul sunt frati. Nu am aprecia binele daca nu ar exista raul. Frumusetea vietii este data de cruzimea ei.

Ganditi liber!


marți, 24 februarie 2015

Magnetizant

Am ajuns la concluzia ca traim in niste vremuri magnetizante. De aceea amintesc tot mai des acest adjectiv.

De-a lungul timpului am auzit diverse persoane dand vina pe tara si pe sistemul romanesc. Si eu am apostrofat Romania pentru diverse neplaceri personale. Insa de fapt ce este Romania in afara de o tara? De unde pleaca aceste chestiuni care ii frustreaza pe cetateni? De ce aproape patru milioane de oameni au plecat din aceasta tara? Au plecat pentru ca nu aveau ce manca? Celelate tari sunt lipsite de probleme? In alte tari nu exista persoane prost educate si corupti? Oare aceasta este singura solutie, sa ingrosam liniile la check in? Ce se intampla cu cei care raman? Ce se intampla cu cei care se lupta zilnic cu dorul de casa? Ce se intampla cu generatiile de copii traumatizate din cauza parintilor din  strainatate? Noi ce facem pentru tara noastra? Oare am facut tot ce am putut pentru a fi altfel? Am incercat sa schimbam ceva?

Sunt foarte multe intrebari pe aceasta tema si lipsa raspunsurilor pline cu sens, m-au adus intr-un moment de ceata totala. Am naufragiat!

Unii poate sunt indreptatiti sa acuze tara pentru unele sau pentru altele, insa sunt altii care nu sunt indreptatiti (dupa parerea mea).
Cum poate injura cineva tara care scuipa oriunde si oricand (nu am primit un raspus clar de ce scuipa) ? Am vecini care nu au fost deloc preocupati sa devina mai educati. Care asa au crescut si care la fel isi cresc copiii. Niste oameni care nu respecta pe nimeni si nimic. Insa dau vina pe tara pentru conditia lor!  Cum a devenit Romania o tara plina de cocalari si pitipoance? Cine a permis sa se ajunga aici?
Romania nu este doar alcatuita din clasa politica. Romania este in fiecare dintre noi! Se schimba ceva daca stam cu mainile in san? Nu aceasta atitudine ne-a adus aici?

Mai aud persoane care vorbesc ca au bun simt, ca sunt educati si ca sunt persoane bune (Un exemplu este Oana Zavoranu). Doar cei care nu au aceste valori, spun ca le au. Cine este bun, face! Iar persoane care vor sa convinga prin vorbe si nu prin fapte, acuza tara.

Deci, incotro?

Opt minute magnetizante!

sâmbătă, 21 februarie 2015

Maniere I

Educatie partea a IV-a

Cum va impartaseam parerea mea, in prima parte (http://catalinmovileanu.blogspot.ro/2015/01/educatia.html), fiecare societate are la baza omul. Cu cat o societate are mai bine implementate legile si regulile, cu atat acea societate este mai civilizata. Totodata nerespectarea lor duce la pedepsire. Asadar individul se spune regulilor, iar acele reguli sunt universal valabile pentru toti indivizii din acea societate. Sunt de parere ca Romania a ajuns la un nivel in care cetatenii pot fi educati pe repede inainte doar cu ajutorul pedepselor. Legislatia romana lasa multe interpretari, nu exista reguli pentru orice, lasand fiecare cetatean sa interpreteze, ceea ce duce spre lipsa de sens. Acolo unde exista pedepse clare, ele nu se aplica sau se fac diferente. Toate acestea duc la haosul din ziua de astazi.
Este adevarat ca uniformizarea cu reguli clare si pedepse aplicate, duce la robotizarea acelei societati. Insa observam ca acele societati functioneaza mai bine si indivizii zambesc mai mult ca cei din Romania, pentru ca fiecare stie regulile si le respecta. Asta inseamna civilizatie! Orice atitudine de jonglare a regulilor (stai ca eu sunt mai destept, ceilalti sunt fraieri) inseamna proasta crestere. Intr-o societate civilizata acestia sunt taxati si pusi cu botul pe labe mai devreme sau mai tarziu.

Prin urmare destinul este influentat de catre comportament. Asadar s-a creat ceva de-a dreptul genial: un cod de comportament. Bazele lui au fost puse de catre francezi si englezi. La inceputuri aceste norme de comportament erau obligatorii intre nobili, iar cand cineva incalca si cea mai mica regula, era etichetat ca prost crescut si taxat. De-a lungul timpului ele s-au adaptat vremurilor si culturilor din fiecare societate. Codul de bune maniere, chiar daca este abordat din privinta englezului sau francezului, el are acelasi mesaj: o persoana civilizata, care se respecta, are bun simt.

Fiecare regula de comportament are logica si vine sa umple anumite nevoi ca oamenii sa traieasca in armonie. Odata cunoscute aceste regulile de buna purtare, sunt automat sesizate daca ele lipsesc sau exista in comportamentul cuiva. Si uite asa se face o triere. Daca cineva nu cunoaste regulile elementare de comportament nu va avea cum sa fie prieten cu cineva care le cunoaste. Cum si prost-crescutii vor avea prieteni doar prost-crescuti (de aici si vorba: "Spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti!").

Scoala este foarte importanta in formarea indivizilor dintr-o societate. Sunt de parere ca un curs de maniere este mai vital ca alte discipline care se predau astazi in scoala romaneasca. Insa presupun ca interesele sunt altele si de aceea exista cursuri de generatii in scoala romaneasca care le imprima in minte copiilor, cum sa nu gandeasca liber. De aici si generatii intregi de oameni indoctrinati in stare sa ucida pentru convingerile lor (unii chiar au facut-o).



Daca nu cunosti codul bunelor maniere, niciodata nu este prea tarziu (mai bine mai tarziu decat niciodata). Important este sa doresti sa le cunosti. Creierul nostru este atat de ingenios incat se poate reprograma. Important este sa citesti regulile, sa le deduci logica si sa le exersezi. In timp vor face parte din comportamentul tau. Vei fi privit cu alti ochi si odata cu asta te vei simti altfel.
In timp ce le citesti, vei afla ca unele reguli le respectai in mod natural, iar de altele habar nu aveai. Este bine ca dupa un timp sa recitesti regulile pentru a le fixa mai bine in minte regulile pe care le exersezi mai rar in viata de zi cu zi. Un comportament respectos iti aduce respectul celorlalti (respectul atrage respect). Aprecierea celor din jur iti aduce oportunitati. Oportunitatile iti aduc sansa sa ai parte de experiente placute (job-uri, parteneriate, inviatii etc.). Experientele placute dau calitate vietii tale. In concluzie: ai doar de castigat printr-un comportament respectuos!

Va urma...

vineri, 20 februarie 2015

Om de caracter

Educatie partea a III-a.

Atunci cand esti tanar, nu cunosti prea bine ce inseamna viata si lumea inconjuratoare. De aceea sta in responsabilitatea noastra sa-i indrumam pe tineri prin modele sanatoase si cultura.
Sa traim intr-un mediu civilizat si sistem functional, este benefic pentru toti!
Un om educat este un om de caracter. Un om de caracter are principii sanatoase dupa care se ghideaza in viata. Principiile iti ordoneaza viata!

Un om bine educat este definit de verbul "a fi" si nu de verbul "a avea"!
Un om de cultura nu va avea niciodata un Ferrari, pentru ca ar intra in conflict cu sine insasi. El investind timpul pentru a se dezvolta personal si nu pentru a face cat mai multi bani.
El stie foarte bine cine este si nu simte nevoia sa iasa in evidenta. Valorea lui nu este data de mai stiu eu ce titluri sau brand-uri. Este cu adevarat modest in tot si in toate.

Un om educat este politicos, galant cu damele si are bune maniere. Are exercitiu si isi monitorizeaza tot timpul comportamentul pentru a nu-i deranja pe cei din jur.
Face bine ori de cate ori poate sau cand considera ca este cazul si nu asteapta nimic inapoi.
In Romania se acuza saracia ca premiza a proastei cresteri. Eu am o alta parere: Un om de caracter este un om de caracter,  in orice situatie, deci indiferent de situatia financiara. El DOAR ASA STIE SA FIE/FACA! Sunt oameni de caracter care au crescut in familii sarace cu multi copii.
Are o atitudine asertiva, nu jigneste si respecta intotdeauna ceea ce spune, chiar daca asta ar insemna pierderi de timp, bani sau energie. Nu se joaca cu cuvintele, este sincer si cu coloana vertebrala. Transmite mesaje concise si clare.
Lasa de la el si gandeste pozitiv. Nu ii impovareaza pe ceilalti cu problemele lui.
Stie ca orice emite are legatura directa cu el si nu cu ce este in exterior!

Este o persoana care nu si-ar pata onoarea pentru nimic in lume. Stie ca o persoana etichetata ca mincinos, spagar, neserios, tepar, hot, sex platit etc. nu si-o mai poate repara vreodata.
Prin integritatea sa reprezinta un model si ii influenteaza pe cei din jurul sau.
Nu se compromite cu aparitii la emisiuni de gen tabloid. Stie ca oamenii din jurul sau sunt ca o oglinda si te influenteaza, de aceea este inconjurat doar de oameni de calitate (nu se afilieaza cu persoane dubioase). Stie ca oamenii iti fac ceea ce ii lasi sa-ti faca, si atunci este foarte selectiv si atent cu cei din jur. Nu lasa spatiul virtual sau tv-ul sa-l influenteze in mod negativ.
Este un profesionist in tot ceea ce intreprinde. Nu lasa nimic la voia intamplari si isi asuma responsabilitatea cand greseste. Este o persoana demna!
Este insetat dupa cunoastere si duce o viata echilibrata.
El are o voce calda si oricat de tensionata ar fi situatia, nu isi iese din pepeni. Trateaza situatiile de criza folosindu-se de rational si se focalizeaza asupra solutiilor.
Are o infatisare placuta, este intotdeauna imbracat decent si curat.
Un om de caracter este preocupat doar de onoarea lui si nu se lasa influentat de majoritate cand vine vorba de mizerii si gainarii.

Actiunile lui cinstite din timpul vietii i-au adus un trai demn si linistit. Binele atrage bine si raul atrage rau! Nimeni nu-l poate arata cu degetul.

Un om de caracter nu isi alinta excesiv odraslele (chiar daca asta face sa reprime anumite emotii), pentru ca stie ca asta duce la obraznicie si mofturi. Iar la maturitate va fi un adult dificil. Copiii oricum isi condamna parintii. Atunci, parintii sa-si educe copiii pentru a fi cinstiti la maturitate.

Daca in familie un copil vede ca parintele fura (matrasind contoarele, facturi false etc.) atunci copilul va considera ca este normal si va prelua modelul.
Acum ne confruntam cu un fenomen care ne-a afectat pe toti. In comunism pentru a trai, trebuia sa te orientezi (sa-ti faci pile, sa dai spaga) pentru a obtine ceea ce era de fapt normal (alimente, un autoturism etc.). Cu aceste modele au crescut niste copii care acum sunt adulti in toata firea si au preluat modelul. Problema este ca modelul s-a extrapolat si a devenit normalitate. Furandu-ne caciula singuri.
La mine in familie era regula. De cate ori era ceva de rezolvat, era pregatit o pachetel cu o cafea buna, un pachet de tigari etc.. Acum o cafea si un pachet de tigari aduc ofensa. Insa acel gest a dus la spagile si la mentalitatile de spagari de astazi. In cateva generatii au ajuns o normalitate. Daca vrei sa nu incurajezi acest fenomen nociv pentru fiecare dintre noi, esti privit ca o paria.
Oricat de in regula ai fi, pana nu dai ceva, nu primesti avizele. Asadar ce-i in regula si ce-i care vor sa fenteze, sunt pusi in aceeasi oala. Incurajand astfel spaga si necinstea!

Un om de caracter, oricat ar avea de pierdut, nu incurajeaza si nu se abate de la principiile sale.

 Va urma...

Cate sedinte sunt necesare pentru a indeparta un tatuaj?

CATE SEDINTE SUNT NECESARE PENTRU A INDEPARTA UN TATUAJ? Publicat de 23 iunie 2020 de  catalinmovileanu Salutare, Dupa pret, prima intrebare...