Sunt nascut si crescut la Bucuresti. Am avut tot felul de trairi fata de acest oras. De multe ori mi-am propus sa schimb orasul in care m-am format. Insa dupa fiecare plecare, chiar si de cateva zile, ma intorceam cu iubire la Bucuresti. Am analizat de ce uneori il urasc, si am ajuns la concluzia ca este o chestiune legata doar de unii oameni care traiesc si ei in Bucuresti.
Dupa ce am mers prin alte capitale, am ajuns la concluzia ca Bucurestiul nu e rau. Cand stai intr-un singur loc, ti se creeaza o imagine falsa despre acel loc. Este ca si cum stai cu sotul/sotia multi multi ani si incepi sa ii vezi doar defectele (in unele relatii). In toate capitalele exista probleme cu parcarea si aglomeratia. Bucurestiul este mult mai curat ca multe orase celebre din SUA (de exemplu). Cand am mers de la Ravena (Italia) catre Venetia, m-am inchinat ce drum (deci aveau si ei ca noi)!
Ce-i drept, fata de alte orase din tara, cei cu o educatie precara sunt majoritari! Asta nu inseamna ca Berlinul are doar oameni civilizati! Insa cu diverse evenimente (ultima: marsul biciclistilor) in Bucuresti, descopar oameni minunati, Oameni care imi dau o gura de aer si speranta ca si copiii copiilor nostri, nu vor trai intr-o tara de cocalari.
Bucurestiul reprezinta un miraj pentru cei din provincie care isi iau inima in dinti si incearca sa-si faca o viata aici. Deci un oras poate reiventa minti si schimba mentalitati.Unii dintre cei care ajung sa-si faca viata aici, o vad ca pe o realizare atat de mare, incat devin ingamfati. Multi reusesc, altii descopera ca viata este grea oriunde ai fi!
Celor care nu le place Bucurestiul, invoca prima oara aglomeratia! Eu iubesc aglomeratia! Si se poate si mai rau decat in Bucuresti (exemplu: Istanbul)!
Exista mitul bucuresteanului fitos si complexul provincialului. Care ambele pot fi adevarate sau niciunul nu poate fi adevarat. Foarte putini din cei care traiesc aici sunt get-beget bucuresteni. Si fiecare s-a adaptat cum a putut. Ce-i drept, rar interactionez cu cate cineva care este nascut crescut la Bucuresti ca mine.
Unii dintre cei care au venit aici, au ales varianta mai usoara, si anume, sa coboare nivelul civilizatiei, la nivelul lor; decat sa urce ei la nivelul civilizatiei! Asa, de-a lungul timpului, cred ca s-a ajuns la o majoritate prost crescuta. Normal ca pentru acesti oameni, bucurestenii par aroganti. In general ceea ce nu intelegi, respingi. Strainii au fost mereu bine primiti in Bucuresti. Atat de bine, incat unii straini uita sa ii respecte pe cei care arata admiratie celor cu alte origini si culturi. Sau poate pur si simplu, unii straini simt ca noi nu ne respectam pe noi si atunci nici ei nu simt sa ne mai respecte (mai multe despre asta intr-o postare viitoare).
Imi place atat de mult Bucurestiul, incat in perioada verii, ma cam deplasez doar cu ajutorul bicicletei. Pedaland ai timp sa admiri fiecare metru din Bucuresti si fiecare om frumos.
Si observ de la an la an, ca se poate! Cu fiecare an am pedalat intr-un oras un pic mai civilizat si uite asa s-a ajuns la o diferenta enorma intre anul 2010 si 2015. Usor usor se intelege ca drumul se imparte si ca cei din autoturism, nu sunt superiori celorlalti. Bucurestiul trebuie sa devina un oras pentru oameni si nu pentru masini (asa cum era odata)! Nu am mai vazut in nicio alta tara partea cu parcatul pe trotuar si parcangii de week-end (parcangii ilegali).
Insa aceste chestiuni vor exista atat timp cat vor fi incurajate.
I Love Bucharest!
